„Istoria orbilor. România în război, 1940- 1945”. Invitați - dr. Alina Pavelescu și dr. Șerban Pavelescu

Voi spune, pentru început, că lucrarea „Istoria orbilor: România în război, 1940-1945”, apărută de curând la Editura Humanitas, este o carte de excepție.

Pe parcursul lecturii, ai senzația că „vizitezi” o țară care seamănă, din fericire, dar și din nefericire, cu România de astăzi. Mai mult decât atât, însă, cei doi autori, invitații emisiunii din această seară, reușesc o adevărată performanță: aceea de a ne transforma în „locuitorii” acestei țări. Calitățile lor transmise cărții sunt: respectul pentru adevăr, folosirea unei uriașe baze documentare și, nu în ultimul rând, talentul literar.

Efectul? Dacă avem la propriu, vederea ageră și, la figurat, mintea deschisă, putem „trăi” aproape zi de zi una dintre cele mai dramatice perioade din istoria României.

Să dăm însă cuvântul autorilor: „Ceea ce veți citi nu este o poveste cu eroi și anti-eroi, cu „buni” și „răi”, cu tușe limpezi de alb și negru; așa ceva nu există pur și simplu, în istorie. Este povestea unei umanități fragile, imperfecte, prinse de vârtejul unei crize sistemice pe care n-a reușit să o controleze, obligată să-și revizuiască dramatic și în grabă reperele și să facă, tot în grabă, alegeri cruciale de care depindea întreaga sa existență viitoare. E, de asemenea, povestea indivizilor care o compun, care încearcă să supraviețuiască și care, în ultimă instanță, aleg, deoarece alegerile, mai ales cele morale, sunt întotdeauna individuale. Orice asemănare cu prezentul nu este deloc întâmplătoare."

Într-adevăr, cartea se citește cu gândul la prezent. Există însă o mare deosebire. În receptarea și analiza trecutului, putem aplica „regula epilogului”: știm deja care au fost consecințele atitudinilor, ale deciziilor și ale faptelor. Cei de atunci scriau, în mare parte, „istoria orbilor”. Este omenirea condamnată la „orbire”? Chiar nu putem învăța nimic din lecțiile oferite de istorie? Iată o întrebare fundamentală la care, din păcate, răspunsul pare să fie mai degrabă negativ.

Firește, nu vom încerca să „povestim” cartea. Vom spune doar că sunt urmărite cronologic evenimentele istorice care au marcat epoca: abdicarea (trecerea puterii) Regelui Carol al II-lea, proclamarea Statului Național Legionar și regimul Antonescu, politica antisemită, persecuțiile și crimele sale, intrarea României în război și momentele importante ale participării noastre la cea mai mare conflagrație din istoria omenirii, ieșirea din orbita germană și începutul comunizării țării. Valoaraceasta cărții este dată și de faptul că ea este un „puzzle de vieți”. Apar ca protagoniști oameni politici, personalități ale culturii dar și oameni simpli care încearcă să-și aleagă, să-și înțeleagă destinul, să-l influențeze pe ceilalți sau „doar” să supraviețuiască. Iată doar o scurtă înșiruire de nume. Așadar, oameni politici: Carol al II-lea, Ion Antonescu, Iuliu Maniu, Constantin Brătianu, Barbu Știrbeyși alții. Oameni de cultură: Martha Bibescu, Nae Ionescu, Radu Gyr, Nicolae Iorga, Mircea Eliade, Lucian Blaga, Camil Petrescu, Jeny Akterian, Emil Cioran, Tudor Arghezi, George Călinescu, Eugen Lovinescu, Gala Galaction, Valeriu Anania, Ion Barbu, Agnia Bogoslavași alții

Este o carte fascinantă care merită și trebuie citită, atât pentru a cunoaște trecutul, cât și pentru a înțelege prezentul.

Fiți alături de noi!