Idei în nocturnă - Pagini de Istorie - „I love you, my Marie. Scrisorile lui Barbu Știrbey către Regina Maria”. Invitat - istoricul Cătălin Strat

Pentru acest sfârșit de an, editura Corint ne propune o lectură fermecătoare, „Scrisorile lui Barbu Știrbey către Regina Maria”. Dacă Regina Maria seduce și astăzi prin inteligență, frumusețe, gust artistic, calități de om politic, prințul Barbu Știrbey rămâne, ca și în epoca în care a trăit, un personaj care rar a ocupat și ocupă prim-planul evocărilor și comentariilor. Asta deși, după cum aflăm din excelentul studiu introductiv al domnului Cătălin Strat, invitatul emisiunii din această seară, care o citează pe Nușeta Gafencu care, în 1931 când prințul a fost silit de Carol II să ia drumul exilului, scria despre Barbu Știrbey:

„Bogat, deștept, distins, bun cunoscător al problemelor politice și financiare, purtând un nume mare, ar fi putut juca un rol de frunte prin propriile sale puteri...Din nefericire pentru el, l-a urmărit pretutindeni umbra fatală a favorii regale. Și-a irosit puterile în culise. Și în culise l-a atins lovitura de grație, în culise s-a prăbușit, făra ca nimeni să-și fi dat seama măcar de dramă, fără ca nimănui să-i fi venit în minte că ceea ce a fost ar fi putut să fie, și încă mult mai desăvârșit, la lumina zilei”.

Facem cuvenita mențiune că atunci, în 1931, Barbu Știrbey avea să revină în țară în 1940 și chiar să joace un important rol politic în vremea războiului, dar mai ales în anii 1944- 1945.

Despre biografia lui Barbu Știrbey, nepot de domn, posesor al unor calități intelectuale de excepție, talentat diplomat, înzestrat cu un farmec deosebit și nu în ultimul rând, deținătorul unei mari averi, vom vorbi pe parcursul emisiunii din această seară.

Vom vorbi, desigur, despre relația sa cu Prințesa și mai apoi Regina Maria pe care a cunoscut-o în 1907 la Posada în castelul familiei Bibescu și căreia i-a rămas devotat întreaga viață.

Pe parcursul emisiunii vom reliefa demersurile prin care această personalitate ce a preferat situarea în planul doi al vieții politice a influențat decizii importante, mai ales în vremea Primului Război Mondial și în anii care i-au urmat. De fapt, ne spune autorul studiului introductiv, a participat direct la luarea celor mai importante decizii politice alături de Regii României și Primul Ministru I. I. C. Brătianu. Vom cita pentru a argumenta acesastă afirmație, aprecierile a doi oameni politici ai epocii care ne-au lăsat și interesante memorii, I. G. Duca și Constantin Argetoianu.

Despre puternica sa influență asupra Regelui mărturisește și Regina Maria care, pe 16 iunie 1919, când Barbu Știrbey o anunță că va pleca pentru trei luni în concediu, nota în jurnalul său: „ plecarea lui este sub toate aspectele foarte neplăcută pentru mine. Este ca și cum mi-aș tăia mâna dreaptă, în afară de aceasta, el este cel mai bun prieten al meu și face toată munca lui Nando, ține casa în picioare - în fapt, pentru mine plecarea lui este aproape un dezastru. Va fi mult mai greu să veghez asupra lui Nando dacă el nu este aici.”

Vom discuta și despre activitatea sa politică desfășurată în ultimii ani de viață ai Regelui Ferdinand, despre cea din anii Regenței, despre relațiile cu Carol II. Vom stărui asupra revenirii în politica activă a României în calitate de negociator la Cairo (pentru ieșirea țării noastre din război), sau de membru al delegației care a semnat la 12 septembrie 1945 armistițiul de la Moscova, parafat de altfel cu inelul său.

Vom cita fragmente din scrisorile pe care le-a adresat de-a lungul timpului Reginei Maria. Scrise cu stilul și respectul unui perfect curtean, ele lasă totuși să se întrevadă sentimelele de iubire, prețuire, tristețe și speranță pe care autorul lor le-a avut pentru cea căreia îi mărturisea în aproape fiecare epistolă iubirea sa. Așadar ILYMM pare a fi axa vieții remarcabilei personalități care a fost Barbu Știrbey.

Iată doar un fragment revelator din ultima scrisoare trimisă Reginei Maria, cea din 20 iulie 1937: „Gândurile mele vă însoțesc întotdeauna, cu un dor infinit, neconsolat să fiu atât de departe, fără putința de a vă ajuta întrucâtva, trăind cu amintirea trecutului și fără nicio speranță pentru viitor.”