Idei în nocturnă – Pagini de Istorie: În ziua Sânzienelor, despre Muzeul Țăranului Român

Întotdeauna, Noaptea de Sânziene îmi amintește de copilăria mea din Măneuți, Bucovina. Așteptam cu emoție, curiozitate, dar și teamă târzia cădere a nopții din 23 iunie. Știam de la bunici că numai acea noapte este un hotar între lumea văzută și cea nevăzută, când se deschid cerurile și spiritele umblă libere. Așteptam cu înfiorare să văd, dacă nu chiar dansul zânelor (sânzienelor), măcar flăcările albastre care arată locurile comorilor ascunse și păzite de duhuri. Nu am avut șansa să le văd, dar și astăzi sunt convins că minunea se poate produce pentru cei care și-o doresc din tot sufletul.

În acest început de vară mi s-a făcut dor de copilărie, de satul meu, așa că am recitit o superbă poezie a lui Lucian Blaga:

Sufletul satului
Copilo, pune-ți mâinile pe genunchii mei.
Eu cred că veșnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet
și inima-ți zvâcnește mai rar,
ca și cum nu i-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
și dacă ți-ai sângerat picioarele
te așezi pe un podmol de lut.
Uite, e seară,
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streșini de paie,
ca un joc de iezi pe mormintele înalte.

…Și, în căutarea amintirilor, am făcut o vizită la Muzeul Țăranului Român.

Despre acest minunat muzeu, aflat în inima Bucureștiului, vom vorbi în emisiunea din această seară. De curând redeschis parțial, muzeul ne oferă șansa unei călătorii în timp, într-o veche Românie pe care ar trebui să o cunoaștem pentru a înțelege mai bine lumea în care trăim.

Desigur, nu ne propunem în această scurtă prezentare să vă descriem în detaliu parcursul valorilor, uneori inițiatice, prin sălile sale, care ne oferă bucuria de a ne descoperi originile. Numele sălilor sunt, prin ele însele, invitații la o vizită de neuitat: „Ferestre”, „Moaște”, „Reculegere”, „Fast”, „Frumusețea crucii”. Am postat însă câteva fotografii care sunt, credem, reprezentative.

Invitatul nostru ne va oferi detalii semnificative, ne va vorbi despre expozițiile temporare și, firește, despre sărbătoarea Drăgăicii, care are, cred, cea mai mare atractivitate în vechiul târg al Buzăului.

Sălile Muzeului Țăranului Român ne oferă, așa cum spuneam, o călătorie în timp, așa cum exprimă inspirat unul dintre textele de ghidaj:

„Afli aici ce ai bănuit în fiecare sală – că există un timp al obiectelor.
Realizezi că există un timp al căluților de lemn, al florilor, al castanelor coapte, al păsărilor și al lupilor.
Un timp al jocului și un timp al lucrului.
Un timp al trudei și un timp al sărbătorii.
Fiecare cu greutatea și rostul lui.
Pentru că există un timp al istoriei, un timp al sărbătorii, un timp cotidian.
Există chiar și o moarte a obiectelor. Dar și o moarte a timpului.”

Vă invităm, așadar, să fiți alături de noi în evocarea unui loc special, în care poți descoperi nostalgia, dar și bucuria… veșniciei.