Idei în nocturnă - Pagini de Istorie: Opt decenii de amenințare nucleară. Un grafic al evoluției răului suprem

În urmă cu 80 de ani, la 6 și 9 august 1945, americanii au aruncat două bombe nucleare asupra orașelor Hiroshima și Nagasaki. Se estimează că peste 200.000 de oameni au murit ca rezultat direct al acestor bombardamente. A urmat capitularea Japoniei, dar și o lungă controversă privind necesitatea și moralitatea recurgerii la folosirea armelor nucleare.

Cei care susțin utilizarea acestui tip de armament afirmă că, grăbind sfârșitul războiului, au fost salvate milioane de vieți. Ei invocă, de asemenea, mentalitatea militarilor japonezi, care nu acceptau prizonieratul și erau pregătiți să lupte până la sacrificiul suprem.

Cercetările pentru producerea armelor nucleare începuseră cu câțiva ani înainte în Marea Britanie, Statele Unite, Germania nazistă și, într-o anumită măsură, în URSS. Reunind eforturile savanților americani și britanici, SUA a reușit să producă prima bombă nucleară. Astfel, la Conferința de la Potsdam, desfășurată între 16 iulie și 2 august 1945, cu puțin timp înainte de utilizarea armelor, președintele Truman i-a vorbit lui Stalin despre „arme noi, mai puternice”.

De atunci, amenințarea nucleară a planat permanent asupra omenirii. Tocmai despre pericolul unui catastrofal război nuclear, despre valurile de înarmare și amenințare, despre rațiune și inconștiență, vom vorbi în emisiunea din această seară.

Au fost, desigur, și momente de mare tensiune - și nu vom aminti decât criza rachetelor din Cuba, care a început la 14 octombrie 1962 și a durat 38 de zile, până la 20 noiembrie 1962. Atunci, Războiul Rece a fost foarte aproape să devină un conflict nuclear și să se transforme în Al Treilea Război Mondial. Președintele John F. Kennedy estima că probabilitatea unui război nuclear era de aproximativ 50%.

În mod poate surprinzător, în perioada Războiului Rece, folosirea armelor nucleare de către cele două superputeri a fost ținută sub un control riguros. Au fost semnate și o serie de tratate care vizau abținerea de la folosirea armelor nucleare.

Trăim însă într-o perioadă în care accesul la acest tip de armament pare mult mai facil, iar pericolul ca el să fie folosit de lideri iresponsabili este tot mai ridicat. Mai mult, odată cu declanșarea agresiunii Federației Ruse asupra Ucrainei, lideri importanți de la Kremlin au început să amenințe deschis cu recurgerea la armamentul nuclear.

În acest context, vom discuta și despre Memorandumul de securitate de la Budapesta, semnat la 5 decembrie 1994, în cadrul summitului OSCE, între Ucraina, Federația Rusă, Statele Unite și Regatul Unit. Acest document consfințea renunțarea Ucrainei la armele nucleare, în schimbul garanțiilor privind integritatea teritorială oferite de celelalte trei puteri semnatare. Să menționăm că, până la 1 iunie 1996, Ucraina a transferat toate armele nucleare pe care le deținea către Federația Rusă.

Memorandumul mai stipula „renunțarea la amenințarea sau utilizarea forței împotriva Ucrainei, cu excepția autoapărării sau a situațiilor conforme cu Carta ONU”, interzicerea utilizării armelor nucleare împotriva Ucrainei (fiind stat nenuclear) și consultări reciproce în cazul apariției unui conflict privind aceste angajamente.

La acea vreme, Ucraina era a treia putere nucleară a lumii. Deținea aproximativ 1.900 de focoase nucleare, 2.500 de arme nucleare tactice, 176 de rachete balistice intercontinentale și 44 de bombardiere strategice capabile să lanseze arme nucleare. Deși nu controla efectiv aceste arme - sistemele de lansare și codurile fiind sub control rusesc - ele reprezentau un atu politic semnificativ.

Ne vom referi, în partea a doua a emisiunii, la configurația geopolitică și geostrategică actuală a lumii, în încercarea de a determina gradul de pericol în care ne pot pune actorii statali sau non-statali care dețin, declarat sau nedeclarat, armament nuclear.

Va fi, ca de obicei, o emisiune în care vom încerca să legăm trecutul de prezent.