Idei în nocturnă. Pagini de Istorie - Alexandru Lăpădatu, un intelectual de altădată. Invitat prof. dr. Sergiu Iosipescu

Se vor împlini în curând trei sferturi de veac de când se stingea, în sinistra închisoare a Sighetului, Alexandru Lăpădatu. A fost o personalitate marcantă a epocii sale, se născuse la Brașov în anul 1876, deputat și în câteva rânduri Ministru al Cultelor și Artelor din partea Partidului Național Liberal.

Iată și alte câteva repere biografice. A absolvit două facultăți, cea de Medicină și cea de Filosofie și Litere, cu licență în Istorie și Geografie. Parcursul său profesional a fost de asemenea remarcabil și cu siguranță l-a determinat pe cel politic. Așadar, a început ca profesor suplinitor la Liceul „Sf. Sava”, a lucrat apoi la Biblioteca Academiei Române, secția manuscrise și a devenit secretar al Comisiunii Monumentelor Istorice. Se face cunoscut prin contribuții de valoare la cunoașterea istoriei medievale românești. La 10 octombrie 1918 devine membru al Academiei Române.

Biografia sa ar fi incompletă dacă nu am menționa că în vremea Marelui Război a lucrat la Serviciul de control al știrilor, că a fost unul dintre cei care au participat la evacuarea tezaurului românesc în Rusia sau că a făcut parte din delegația României la Conferința de Pace de la Paris ca expert în chestiuni etnografice și geografice. În perioada interbelică a fost profesor de istoria veche a românilor la Universitatea din Cluj (până la 1 ianuarie 1939), fondator și director al Institutului de Istorie Națională din Cluj (1920), director general al Arhivelor Statului (1923).

Vom discuta despre personalitatea acestui distins intelectual, din păcate prea puțin cunoscută astăzi și despre destinul său tragic, o ilustrare a modului în care regimul comunist trata valorile acestui neam.

Ne vom opri și la istoria uneia dintre instituțiile vechi și importante la care a lucrat, Comisiunea Monumentelor Istorice.

A fost înființată în 1892, la inițiativa lui Take Ionescu, pe atunci Ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice cu scopul protejării și restaurării monumentelor de arhitectură, artă și istorie. De-a lungul timpului din comisie a făcut parte a pleiadă de mari personalități precum Grigore Tocilescu, Nicolae Iorga, Alexandru Tzigara-Samurcaș, Ion Mincu. Principalele atribuții ale comisiei au fost, până în 1948 când a fost desființată de regimul comunist, inventarierea, protejarea, restaurarea și conservarea monumentelor istorice. O componentă importantă a activității sale a fost efortul de educare și conștientizare a românilor în sensul cunoașterii și aprecierii acestei legături esențiale a prezentului cu trecutul. Comisia a fost reînființată în 1990.

Care este activitatea ei în prezent? Mai avem nevoie de această instituție? Iată doar două dintre întrebările ale căror răspunsuri leagă recursul la istorie de înțelegerea vremurilor în care trăim.

Vă invităm să fiți alături de noi !