Idei în nocturnă. Pagini de Istorie - „Povestea unui terorist”. Invitat, scriitorul și analistul politic Stelian Tănase

Realizator, Dan Manolache

Cartea despre care vom vorbi în această seară, o recentă apariție la Editura Omnium, se citește dintr-o suflare. De ce? Mai întâi pentru că așa cum ne spune chiar autorul, domnul Stelian Tănase, povestea teroristului Max Goldstein „nu a fost spusă niciodată”. Apoi pentru că, îl vom cita pe profesorul Adrian Cioroianu, „Stelian Tănase este un vrăjitor al scrisului istoric- nu în sensul că vrea să fure mințile cititorului, ci pentru că îl farmecă pe acesta cu o frază clară, precisă, din punctul de vedere al informației și totodată îngrijită, literar vorbind.”

Faptele, prezentate pe scurt sunt următoarele: în noaptea de 7 spre 8 decembrie 1920 doi tineri, Max Goldstein și Leon Lichtblau, au plasat o bombă artizanală în sala Universității București ce găzduia în acea vreme ședințele Senatului. Explozia, produsă pe 8 decembrie la ora 14.45, a provocat trei victime între care Episcopul greco- catolic Demetriu Radu și a produs o puternică emoție în rândurile cetățenilor României.

Iată doar două comentarii apărute în presa românească Universul din 11 decembrie scria, „cu regret înregistrăm în istoria Parlamentului român cel dintâi atentat...Româniachiar și în epocile cele mai agitate nu a dat prilej să se dezvolte anarhismul pe cuprinsul teritoriului ei.” În aceeași zi Renașterea Română căuta și posibile explicatii ale producerii tristului eveniment: „Se poate să ne găsim în fața unui act de crimă sau de demență individuală...Se poate să ne găsim în fața unui act izvorât din răzbunări naționale organizat și pus în practică de dușmanii din afară...Se poate să ne găsim în fața unui atentat izvorât din răzbunări de politică internă...”. Același ziar observa însă că „asemenea atentate- amintesc de comitagismul balcanic și nihilismul din Rusia țaristă, dar sunt cu totul contrarii spiritului și tradiției poporului nostru.”

Autorul cărții urmărește toate pistele care ar putea înfățisa cât mai fidel evenimentul. Rezultatul este deopotrivă o carete polițistă, un roman și o lucrare de istorie. Ne este relevată astfel o epocă despre care nu se știu prea multe detalii. Este conturat profilul teroristului Max Goldstein, aflăm că atentatul s-a produs cu sprijinul financiar și logistic al regimului bolșevic de la Moscova, ne este prezentată iluzia declanșării „revoluției mondiale” ce-i anima pe Lenin și complicii săi, aflăm ce însemna extrema stângă din România vremii și care erau figurile ei reprezentative, cum funcționau instituțiile statului și enumerarea ar putea continua.

Revenind la Max Goldstein vom spune că portretul cel mai veridic este schițat încă din februarie 1919 de Vintilă Ionescu, comisar dIn Poliția de Siguranță: „lipsit cu desăvârșire de cultură și educație, teoriile încâlcite ale anarhismului...au influențat în mod deosebit asupra temperamentului său...Nu este în stare să dea o explicație cât de palidă despre anarhism, fiindcă mintea și cultura nu-l ajută. Când însă face sforțări să răspundă, răspunsul său este incoerent și își dă impresia că acest individse prezintă ca un caz patologic demnde atenția psihiatrilor. Teoriile anarhiste și socialiste altoite pe... ignoranță nu pot să redea societății decât asemenea indivizi gata în orice moment pentru jafuri și asasinate. Exemplul lui Goldstein este un caz din cele mai convingătoare. Iată de ce este necesar ca asemenea indivizi să fie puși la adăpost de a mai face rău societății și pentru care trebuiesc luate măsuri preventive pentru ca asemenea exemolare să nu se mai producă.” Pe bună dreptate autorul se întreabă de ce, după un asemenea profil corect shițat, personajul nu aintrat în supravegherea permanentă a Siguranței.

Vom vorbi pe parcursul emisiunii, așa cum am menționat deja, despre realitatea paralelă în care tăiau corifeii regimului bolșevic instaurat la Moscova, ce credeau că înfăptuirea revoluției mondiale este doar o problemă de timp, dar și despre activiștii trimiși de ei în România pentru a provoca căderea regimului democratic. Acesta era de fapt și scopul pentru care a fost organizat și înfăptuit atentatul de la 8 decembrie 1920. Vom stărui asupra figurilor lui Cristian Racovski sau Mihai Gheorhiu Bujor dar vom evoca și Zacordat-ul, secțiunea Comisariatului pentru Afaceri Străine a Rusiei care sub conducerea lui Abraham Grinstein se ocupa cu propaganda, spionajul și terorismul în afara Rusiei și superviza și acțiunile teroriste din România finanțate cu bani proveniți din tezaurul nostru furat. Aceiași bani finanțau și funcționara minusculei grupări bolșevice de la noi căci, după cum observă autorul, atunci, „să fii comunist ținea loc de serviciu.”

Ne vom referi și la ancheta desfășurată de Parchet finalizată cu condamnarea lui Max Goldstein la muncă silnică pe viață și încarcerarea sa la Doftana unde a și murit la 11 octombrie 1925.

Desigur, în această succintă prezentare nu dorim decât să vă stârnim curiozitatea de a asculta emisiunea și firește de a citi cartea. Personajele bine conturate, descrierea faptelor de care ne despart atâtea decenii nu pot decât să ofere o perspectivă ineresantă asupra unei lumi trecute. Evocarea terorismului de stat promovat atunci de „marela vecin de la Răsărit”, ar trebui, credem, să ne facă să privim mai atenție lumea în care trăim.

Fptografiile postate au fost preluate de pe blogul autorului sau de pe site-ul Wikipedia.