Idei în nocturnă. Pagini de Istorie - România Mare, luminile și umbrele unui vis împlinit. Invitat, prof. univ. dr. Dumitru Preda

Realizator: Dan Manolache

Se vor împlini în curând 102 ani de la semnarea unui tratat de excepțională însemnătate în istoria Rumâniei. Ne referim, firește, la Tratatul de la Trianon (4 iunie 1920), care statornicea frontierele vestice ale României și a însemnat formalizarea diplomatică a jertfelor românilor pentru înfăptuirea idealului național prin prisma ”principiului naționalităților” propovăduit de Woodrow Wilson.

„Suntem aici pentru a sigura pacea lumii, opera noastră trebuie să mulțumească nu guvernele ci popoarele”. Cuvintele îi aparțin lui Woodrow Wilson, profesor universitar, fost președinte al prestigioasei Universități Princeton și în acel moment, 18 ianuarie 1919, Președintele SUA. Era sesiunea de deschidere a Conferinței de Pace de la Paris ce avea misiunea să încheie din punct de vedere diplomatic Marele Război.

Ele se leagă, în ceea ce ne privește, de cele rostite, cu același prilej, de Președintele Franței, Raymond Poincare: „România nu s-a hotărât să lupte decât pentru interesul național...”

Spre aducere aminte cităm conținutul câtorva articole importante ale tratatului semnat atunci:

Articolul 45. „Ungaria renunță, în ceea ce o privește, în favoarea României, la toate drepturile și teritoriile asupra fostei monarhii Austro-Ungare situate dincolo de frontierele Ungariei, astfel cum sunt fixate la art.27, partea a II-a (Frontierele Ungariei) și recunoaște prin prezentul Tratat sau prin orice alte Tratate încheiate în scopul de a îndeplini prezenta încheiere, ca făcând parte din România.”

Articolul 47. „România recunoaște și confirmă, față de Ungaria, angajamentul său de a accepta inserarea, într-un tratat încheiat cu principalele puteri aliate și asociate, a dispozițiilor socotite necesare de către aceste puteri, pentru a proteja în România interesele locuitorilor care diferă de majoritatea populației prin rasă, limbă și religie, precum și pentru a proteja libertatea de tranzit și un regim echitabil pentru comerțul celorlalte națiuni.”

Articolul 161. „Aliații și guvernele asociate afirmă și Ungaria acceptă responsabilitatea Ungariei și aliaților ei pentru cauzele de pierderi și daune la care guvernele aliate, asociate și cetățenii lor au fost supuși, ca o consecință a războiului impus prin agresiunea Austro-Ungarǎ și aliații ei.”

După cum se știe, din partrea României tratatul a fost semnat de Nicolae Titulescu și dr.Ion Cantacuzino.

În emisiunea din această seară, invitat prof. dr. Dumitru Preda, nu vom vorbi doar despre evenimentul de care ne despart 102 ani ci mai ales despre perioada care i-a urmat până la dramaticul an 1940.

Vom porni de la cuvintele marelui om politic Ion I. C. Brătianu care spunea în decembrie 1919 : „Cea mai bună definiție pe care am găsit-o de ceea ce înseamnă o națiune este aceea de conștiință națională. O națiune este o conștiință națională. Cât valorează una înseamnă și cealaltă. Conștiința a ceea ce este și hotărîrea fermă de a fi, este patria cea dintâi a unui popor.”

Provocarea România interbelice era tocmai aceea de integra provinciile românești unite cu țara și de a consolida o națiune tocmai prin cultivarea conștiinței naționale. Misiunea nu era deloc ușoară, în Bucovina exista o puternică moștenire austriacă și în plus procentu românilor era cel mai mic di toate provinciile, Basarabia era o provincie arhaică iar în Transilvania exista un puternic regionalism și un potențial important de dezbinare etnică.

Vom discuta așadar situația politică, economică, socială și etnică a fiecăre provincii prin prisma eforturilor făcute de Statul Român pentru consolidarea națiunii dar mai ales prin prisma rezultatelor obținute.

Vă invităm așadar să fiți alături de noi.

Fotografiile postate au fost preluate de pe site-ul Wikipedia.