Sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Isius, cu sănatate, bucurie și speranță!

Au trecut 35 de ani de la Revoluția din decembrie 1989. Pentru mulți dintre noi ea a fost un moment de graţie. Nu doar pentru că în câteva zile, poate nu întâmplător însorite, ne despărţeam de un regim ce părea etern, ci pentru că ne simţeam cu toţii de aceeaşi parte a barcadei, ne descopeream aceleaşi gânduri, aveam aceleaşi speranţe şi eram dispuşi să ne asumăm libertatea de a fi, pentru prima data, noi înşine.

Timpul a trecut, sentimentele s-au nuanţat, evenimentele s-au îndepărtat, visele au luat locul unor realităţi care nu sunt, nici nu puteau fi, pe măsura lor. Adevărul despre Revoluție așteapta încă, din păcate, să fie stabilit oficial. Tot el, timpul, ne-a îndepărtat și de „Epoca de Aur”. Unii au uitat-o, alţii au vrut să o uite, foarte mulţi nu au trăit-o şi nu sunt interesaţi să se informeze, un însemnat procent o judeca emoţional plecând de la nemulţumirile prezentului sau nostalgiile tinereții, ceilalţi, aş vrea să cred, cei mai mulţi şi-au păstrat intact sistemul de valori din vremea evenimentelor din acel istoric decembrie românesc.

Tocmai despre acel decembrie românesc ce a atras atenția și simpatia unei lumi întregi dar și despre lunile ce i-au urmat vom vorbi în emisiunea din această seară.

Vom evoca România anilor ’80, ne vom opri la evenimentele din decembrie 1989, ne vom aminti, sau reaminti, cîteva dintre momentele care au marcat primii pași ai României spre democrație în 1990. Între ele manifestațiile din 12 și 28-29 ianuarie, campania electorală pentru alegerile din 20 mai, mineriada din 13 -15 iunie, marșul Alianței Civice din toamna aceluiași an, prima sărbătorire a Zilei Naționale.

Invitații noștri au fost participanți la aceste evenimente. Vă reamintim că domnul Gabriel Andreescu este unul dintre cei mai cunoscuți dizidenți, domnia sa a trimis în repetate rânduri postului de radio Europa Liberă, informații privitoare la violarea drepturilor omului în România. A scris și trimis de asemenea texte anti-comuniste și studii, dintre care unele au fost ulterior publicate în Occident. A fost anchetat de Securitate începând cu anul 1979, a fost arestat pentru activitatea sa anticomunistă în decembrie 1987 și acuzat de trădare. Eliberat ca urmare a protestelor internaționale a continuat să protesteze înpotriva regimului iar luna iunie 1989, a declarat greva foamei ca protest față de continua încălcare a drepturilor omului în România. A fost mutat din București și trimis în domiciliu forțat la Buzău, apoi din nou arestat, și eliberat odată cu victoria revoluției din decembrie 1989.

După 1989 domnul Gabriel Andreescu a devenit pentru puțină vreme membru al Consiliului Frontului Salvării Naționale, a inițiat și a condus apoi o lungă perioadă Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România- Comitetul Helsinki (APADOR-CH), unde ulterior a lucrat ca expert pe domeniul protecției minorităților naționale și a libertății de conștiință și religie. A fost co-fondator și o perioadă președinte al Grupului pentru Dialog Social și de asemenea vice-președinte al Alianței Civice. Se adaugă o bogată activitate universitară și culturală.

Ion Andrei Gherasim, urmașul unei vechi familii de patrioți transilvăneni, a devenit încă din decembrie 1989 șeful de cabinet și secretar personal al președintelui PNȚCD, Corneliu Coposu, în această calitate, a participat la multe evenimente cu adevărat importante de la acea vreme. A devenit apoi cel mai tânăr membru al conducerii PNȚCD, deputat în legislatura 1996-2000, membru al comisiei de politică externă al Camerei Deputaților, membru al Adunării Internaționale a parlamentarilor francofoni și vicepreședinte al Grupului de prietenie România-Canada. Din iunie 2014 a fost numit director executiv al Fundației Coposu, iar din noiembrie 2017 a devenit președinte executiv.

„Cine uită, nu merită!” a spus cândva, cu dreptate, Nicolae Iorga. Să nu-i uităm niciodată pe cei care au murit pentru libertatea noastră. Să păzim valorile pentru care au luptat ei, să le păstrăm memoria și măcar în fiecare decembrie, să le dedicăm o clipă de recunoștință.