Motorul 4 al Rachetei Space Launch System nu a trecut “proba de foc” la testul static
22 Ianuarie 2021, 05:04
Astăzi este prima ediție a Buletinului cosmic din acest an. Între timp s-au întâmplat multe. Marile proiecte nu se opresc de sărbători.
O să ne oprim la câteva dintre cele mai importante evenimente spațiale și le vom comenta împreună cu Claudiu Tănăselia autorul site-ului www.parsec.ro unde postează săptămânal, vinerea, buletinul cosmic, dar și pe pagina de FB parsec.ro, actualizată zilnic.
În noaptea de sâmbătă spre duminică, NASA a efectuat testul static al primei trepte SLS (împreună cu cele patru motoare RS-25) la centrul spațial Stennis, din Mississippi. Testul trebuia să simuleze o lansare a rachetei SLS și astfel cele patru motoare urmau să fie funcționale pentru opt minute, însă o problemă tehnică la motorul 4 a dus la oprirea testului după aproximativ un minut. Ce înseamnă acest lucru? După zece ani și aproape 20 de miliarde de dolari cheltuite pentru SLS, în care a transformat niște motoare reutilizabile în motoare de unică folosință, NASA nu a reușit să pornească aceste motoare în condiții de zbor, deși acestea au deja câteva misiuni la activ. Cel mai probabil, testul static va trebui reluat. Asta înseamnă că SLS nu mai are nici o șansă să zboare în acest an; pentru ca acest lucru să se întâmple, treapta primară și motoarele trebuie să ajungă în februarie în Florida, iar acest lucru nu se va întâmpla. Iar asta înseamnă că aselenizarea nu mai are cum să se întâmple în 2024, un termen care era deja unul prea ambițios chiar și înaintea acestui test. Unul dintre cele patru motoare testate (E2045) – și care va propulsa și misiunea Artemis-1 spre Lună – a zburat pentru prima dată în spațiu în 1998(!), în misiunea STS-98, fiind unul din cele trei motoare ale navetei spațiale Discovery care l-a lansat pe John Glenn(!) pe orbită.
După o lansare eșuată anul trecut, Virgin Orbit a reușit duminică să plaseze câțiva sateliți de mici dimensiuni pe orbită terestră joasă, folosind racheta LauncherOne, lansată de un avion Boeing 747. Este o premieră pentru o companie privată și, spre deosebire de racheta Pegasus, folosită uneori de NASA și propulsată de combustibil solid, LauncherOne este propulsată cu combustibil lichid. Masa utilă lansată spre orbită de LauncherOne este comparabilă cu masa sateliților lansați de racheta Electron, dar avantajul Virgin Orbit este că Boeing-ul 747 poate decola de pe (aproape) orice aeroport din lume; prețul unei lansări LauncherOne este însă cu 70 la sută mai mare decât al unei lansări Electron (lansările Pegasus sunt exorbitante și se apropie de costul unei lansări Falcon 9, motiv pentru care sunt din ce în ce mai rare), însă este posibil ca în viitor prețul să scadă și lansările de acest tip să devină atractive.
NASA a decis prelungirea misiunii sondei Juno până în 2025. Aceasta a fost lansată în 2011 și a ajuns pe orbita lui Jupiter în 2016, însă se află într-o stare mai bună decât anticipau inginerii care au proiectat-o. Prelungirea misiunii înseamnă și modificarea traiectoriei sondei în jurul planetei Jupiter, astfel încât aceasta să survoleze trei dintre sateliții jovieni. Astfel, în această vară, Juno va trece la o distanță de 1000 km de Ganymede, în 2022 va survola Europa de la doar 320 km altitudine și în 2024 va survola de două ori satelitul Io (unul din cele patru corpuri din sistemul solar ce prezintă un vulcanism activ, alături de Pământ, Enceladus și Triton). Va fi un excelent preambul al misiunii europene JUICE (Jupiter Icy Moons Explorer) care urmează să fie lansată spre Jupiter anul viitor, dar și al misiunii americane Europa Clipper, programată pentru lansare în 2024.
Rubrică realizată de Claudiu Tănăselia și coordonată de Mihaela Ghiță
