PORTRET: Meryl Streep, cea mai talentată actriţă de la Hollywood, împlineşte 70 de ani

Sâmbătă, 22 iunie, actriţa americană de film, televiziune şi teatru Meryl Streep împlineşte 70 de ani. Este cea mai nominalizată actriţă la premiile Oscar – 21 de nominalizări – , trofeu pe care l-a câştigat de trei ori şi este deţinătoarea a nu mai puţin de 31 de nominalizări la Golden Globe – la fel, cea mai nominalizată actriţă din istorie – , câştigând opt trofee.

Mary Louise Streep, pe numele ei real, a venit pe lume la 22 iunie 1949, la Summit, New Jersey, S.U.A., părinţii săi fiind Mary Wolf, editor şi artist, iar tatăl său, Harry William Streep, de profesie farmacist – o familie cu rădăcini germane, suedeze și britanice.

A crescut alături de fraţii săi, Dana și Harry, în Bernardsville, New Jersey.

Meryl Streep a fost atrasă încă de mică de ideea de joc actoricesc, manifestând plăcere și ușurință în a întruchipa diferite personaje, fiind atrasă de a influenţa pozitiv publicul.

Primul său rol din copilărie, în comunitatea locală, a fost Sfânta Maria, în care a demonstrat o gândire profundă, atitudine și creativitate.

Mai târziu, a studiat la Liceul Bernards, apoi, în 1971, a absolvit, cum laude, Colegiul de Artă Dramatică, iar ulterior a studiat la Yale School of Drama – unde a interpretat personaje de toate vârstele, de la Helena din „Visul unei nopți de vară”, de William Shakespeare, până la o bătrână paralizată, aflată în scaunul cu rotile.

După calificativele excelente ale profesorilor săi, care au apreciat că „este destinată să fie cea mai bună”, a debutat, în 1971, în piesa „The Playboy of Seville”.

A obţinut primul ei rol major pe scena teatrului public Jospeh Papp din New York, în producţia „Trelawney of the Wells”, pentru care a primit critici foarte favorabile, apoi a hotărât să participe la o audiţie şi la teatrul Phoenix din New York, pentru rolurile din producţiile „27 Wagons Full of Cotton” a lui Tennessee William şi „A Memory of Two Mondays” a lui Arthur Miller, primind ambele roluri.

A urmat prima ei nominalizare la premiul Tony pentru rolul interpretat în „27 Wagons Full of Cotton”, apoi roluri în producţii memorabile precum „The Cherry Orchard” al lui Anton Chehov şi primul ei musical „Happy End” al lui Bertolt Brecht, prin care atrăgea şi atenţia lumii cinematografiei.

În anul 1977, debuta în televiziune, în filmul „The Deadliest Season”, dar şi pe marele ecran, alături de Jane Fonda și Vanessa Redgrave, în producţia „Julia”.

Din 30 septembrie 1978, este căsătorită cu sculptorul Don Gummer, cei doi având împreună patru copii: Mamie, Henry Wolfe, Grace şi Louisa. Despre partenereul său stabil de viaţă, actriţa declara: „Nu știu ce m-aș face fără soțul meu. Aș fi fost pierdută, emoțional cel puțin, dacă nu l-aș fi întâlnit. Este extraordinar”.

A urmat o viață plină de obstacole, însă a găsit întotdeauna o cale de a depăși orice dificultate, eventual cu zâmbetul pe buze și învățăminte trase din fiecare experienţă.

Fiica ei, Mamie Gummer, povestește că mama sa a făcut tot posibilul pentru a fi aproape de familie, în ciuda vieții de vedetă: “Mama a făcut sacrificii și alegea proiectele pe baza proximității pentru a petrece cât mai mult timp cu noi – eram o prioritate”.

În anul 1979, a fost nominalizată pentru prima dată la Oscar pentru rolul din „The Deer Hunter”.

Tot în 1979, a jucat în comedia romantică „Manhattan”, regizată de Woody Allen, apoi în drama istorică „Iubita locotenentului francez/The French Lieutenant’s Woman”, regizată de Karel Reisz, în 1981.

În 1983, a interpretat rolul unei activiste sindicaliste în „Silkwood” (Mike Nichols) şi rolul Taniei Blixen în epicul „Departe de africa/Out of Africa”, regizat de Sydney Pollack, în 1985.

A jucat primul rol de comedie în filmul „Diavoliţa/”She-Devil” (1989) al regizoarei Susan Seidelman, iar în 1992 a oferit publicului o nouă interpretare absolut excepţională în „Tinereţe veşnică/Death Becomes Her”, regizat de Robert Zemeckis.

În anul 1995, a jucat în drama „Podurile din Madison County”, în care l-a avut ca partener pe celebrul Clint Eastwood, care a asigurat şi regia peliculei, iar în 1998 s-a aventurat pentru prima dată în domeniul producției și a fost producător executiv pentru impresionantul ”First Do No Harm” (1999), un proiect prentru televiziune.

În 2002, a strălucit în adaptarea cinematografică a romanului „Orele/The Hours”, regizată de Stephen Daldry.

În anii 2000, a primit trei roluri de vrăjitoare, după ce împlinise vârsta de 40 de ani, crezând, la modul cel mai serios, că viaţa ei profesională urma să se încheie în curând, considerând că femeile din grupa ei de vârstă sunt considerate la Hollywood „oarecum groteşti la un anumit nivel”. Cariera sa, însă, avea să continue cu acelaşi succes irezistibil.

Au urmat roluri principale în satira „Diavoul se îmbracă de la Prada/The Devil Wears Prada” (David Frankel, 2006), „Ultimul radio show/A Prairie Home Companion” (Robert Altman, 2006) şi în thrillerul politic „Leii mor pentru miei/Lions for Lambs” (Robert Redford, 2007).

Şi-a dovedit încă o dată versatilitatea extraordinară în musicalul „Mamma Mia” (Phyllida Lloyd, 2008) şi apoi în „Julie şi Julia/ Julie & Julia” (Nora Ephron, 2009). În 2010 a început să filmeze pentru serialul de televiziune „Faces of America with Henry Louis Gates Jr.”, moment care o ajută să descopere că este o rudă mai îndepărtată a regizorului Mike Nichols.

În 2012, la vârsta de 62 de ani şi abia după 40 de ani de carieră, Meryl Streep a pozat pentru prima dată pe coperta revistei Vogue, ea glumind atunci că este „cea mai bătrână persoană din lume” care a făcut acest lucru.

În 2014, Meryl Streep a jucat în filmul „Ţinutul din mijlocul verii/August: Osage County” (John Wells, 2014), în musicalul „În inima pădurii/ Into the Woods” (Rob Marshall) şi în westernul „The Homesman” (Tommy Lee Jones), în 2015, în „Ricki and the Flash” (Jonathan Demme), „Suffragette”, iar în 2016, în ”Florence Foster Jenkins”.

În 2017 a fost povestitoare în documentarul „We Rise”, regia Donna Lawrence, şi a făcut rolul Kay Graham în „The Post”, regia Steven Spielberg, în 2018 a jucat rolul Donna Sheridan, în „Mamma Mia! Here We Go Again”, regia Ol Parker şi în „Mary Poppins Returns”, rolul Topsy, regia Rob Marshall, iar în 2019 a apărut în rolul March în „Little Women Film” regia Greta Gerwig.

Este deţinătoarea unei serii incredibile de premii, distincţii şi onoruri: a primit Premii Oscar (din 21 de nominalizări) pentru Cea mai bună actriță în rol secundar, în 1980 – pentru rolul din „Kramer contra Kramer”, şi a fost desemnată cea mai bună actriţă în rol principal, în 1983, pentru rolul din „Alegerea Sophiei” şi în 2012 – pentru rolul din „Doamna de Fier” – unde a interpretat-o pe Margaret Thatcher, fostul premier britanic. A primit premiul Globul de Aur (din 31 de nominalizări) pentru Cea mai bună actriță, în 2006 – pentru „Diavolul se îmbracă de la Prada” şi în 2009 – pentru „Julie şi Julia”, Premiul BAFTA, în 1981, Best Actress in a Leading Role, pentru „Iubita locotenentului francez”, Premiul César onorific, în 2003, Premiul Emmy – Best Actress in a Mini-series, în 1978, pentru rolul din „Holocaust” şi în 2004 – pentru „Angels in America”, a primit Medalia Naţională pentru Artă, şi Premiul Donostia – în 2008. În 1989 a primit AACTA Award for Best Actress in a Leading Role, în 1989, pentru „Evil Angels”, Satellite Award for Best Actress – Motion Picture Musical or Comedy, în 2006, pentru „Diavolul se îmbracă de la Prada”, Premiul Screen Actors Guild pentru cea mai bună actriță în rol principal, în 2009, pentru „Doubt”, London Film Critics Circle Award for Actress of the Year, în 2006, pentru „Diavolul se îmbracă de la Prada”, Theatre World Award, în 1976.

Este deţinătoarea Premiului Cecil B. DeMille, în 2017, a fost înscrisă în New Jersey Hall of Fame, a fost decorată cu Medalia Prezidențială pentru Libertate, a fost recompensată cu Kennedy Center Honors, a obţinut Premiul AFI pentru întreaga carieră – în 2004, Rungstedlund Award – în 1993, este Doctor Honoris Causa al Universităţilor Harvard – 2010 – şi Princeton, este Comandor al Ordinului Artelor și Literelor şi membru al Academiei Americane de Arte și Științe, a obţinut Ursul de Argint – în 2003 şi Crystal Award – în 1998.

În 2016, apărea, în România, cartea „Tot ea…Becoming Meryl Streep”, de Michael Schulman, în traducerea Ancăi Bărbulescu, o poveste despre omul Meryl Streep, de la zâmbete la tristețe și de la muncă la succes, care este mai mult decât o simplă biografie a unei actrițe de la Hollywood, este lecția de viață a unei femei puternice, care a știut să își urmeze drumul de succes și să se reinventeze de fiecare dată.

RADOR - de Razvan Moceanu