Rămas bun, Claudia!

Credeam, noi, cei din Radio, că suntem prieteni cu cuvintele, rostite sau scrise….Astăzi vedem că nu este deloc aşa. Uneori ele se transformă pur şi simplu în lacrimi. Astăzi, când ne despărţim de prietena noastră Claudia, astăzi, este un astfel de moment.

Prin ceaţa lor ni se perindă imagini aparent disparate, bucurii, tristeţi, succese, eşecuri…Vedem secvenţele de la începutul carierei noastre jurnalistice când, de fiecare dată, emoţionaţi, încercam să-i transmitem încredere şi curaj celui care înfrunta…întâlnirea cu ascultătorii.

Ne amintim discuţii, uneori purtate cu umor, la un ceai sau la o cafea, despre felurite subiecte profesionale sau personale, mici dispute desfăşuarte întotdeauna sub semnul prieteniei.

Rememorăm bucuria aniversărilor sau a evenimentelor deosebite ce au marcat viaţa fiecăruia dintre noi dar şi a micii familii pe care o formam aici în biroul „Ştiinţei”.

Astăzi, mai mult ca oricând, filmul existenţei noastre împreună, de mai bine de două decenii, este dominat de figura Claudiei ce a plecat surprinzător, de neînţeles şi chiar de neacceptat atât de repede dintre noi…

Era „doctorul” nostru, ne ajuta să trecem peste suferinţe reale sau închipuite, împrăştia cu generozitate optimism, încredere şi credinţă. Era, ce greu este să folosim trecutul!..., o fire specială, veselă, deschisă, cu o profundă credinţă în Dumnezeu. Vedea întotdeauna mai degrabă partea frumoasă a lucrurilor, găsea întotdeauna cuvintele care fac bine….

Ascultătorii pierd un realizator de excepţie iar noi un prieten drag. Vom fi mult mai săraci şi mai trişti….

Avem însă mângîierea că o parte a sufletului nostru o va însoţi acolo Sus…

Colegii de la „Ştiinţă”