Stere Gulea: „N-am vrut să scriu amintiri sau memorii, nu sunt pregătit sufletește pentru așa ceva, pentru că eu sunt, totuși, un om al ficțiunii”

Joi, 12 decembrie, la ora 19.00, Librăria Humanitas de la Cișmigiu găzduiește lansarea volumului Scrisoare către nepoatele mele. Însemnările unui regizor, semnat de Stere Gulea. La eveniment vor participa Stere Gulea, Ioana Pârvulescu, Olimpia Melinte, Tudor Giurgiu și Lidia Bodea, directoarea Editurii Humanitas.

În cadrul emisiunii GPS Cultural, Anca Mateescu a discutat cu Stere Gulea despre această carte. Volumul a luat naștere din dorința autorului de a răspunde curiozităților uneia dintre nepoatele sale, care, la vârsta de 8-9 ani, încerca să înțeleagă complexitatea identității sale culturale – născută în Franța, dar cu legături profunde cu România. Într-o pauză între scrierea scenariilor, Stere Gulea a început să noteze gânduri și amintiri, fără un plan prestabilit, ajungând, dintr-o dată, la 100 de pagini.

Cartea este scrisă într-un stil liber, dictat de memorie, fără intenția de a crea o narațiune literară clasică sau introspectivă, capturând esența amintirilor într-un mod autentic.

“Abordarea a fost una în care n-am vrut să judec sau să pară că am un punct de vedere. Nici n-am îmfrumusețat, nici n-am înnegrit ceva. Pur și simplu sunt întâmplările nude, ca atare.”

Influența carierei de regizor și scenarist este evidentă în stilul concis și sintetic al relatărilor. Stere Gulea spune că obișnuința de a scrie scenarii a contribuit la forma acestei cărți, axată pe fapte și evenimente, mai degrabă decât pe introspecții sau analize psihologice.

Un episod emoționant descris în carte este arestarea tatălui său, când Stere Gulea avea doar nouă ani. Chiar și aceste momente dramatice sunt prezentate fără judecăți morale.

“Nu folosește la nimic după atâția ani să vin eu să fac judecăți. S-au întâmplat atunci, am fost mai mult sau mai puțin afectați în miezul lor dar lucrurile au trecut, viața a aranjat drumul meu așa cum l-a aranjat și nu reproșez nimănui nimic.”

Cartea este o scrisoare deschisă către cele două nepoate ale sale, care trăiesc în Franța. Stere Gulea consideră că această carte nu reprezintă memorii tradiționale, ci mai degrabă o formă sinceră de comunicare, adaptată vârstei și curiozității destinatarelor.

Deși acesta alege să consemneze fapte din trecut, recunoaște dificultatea de a reda realitatea exactă, deoarece amintirile tind să fie edulcorate sau distorsionate de starea emoțională din momentul evocării. Din acest motiv, este sceptic față de genul memorialistic, preferând autenticitatea evenimentelor povestite fără ornamente.