Buletin Cosmic - ISS va fi retrasă de pe orbită în 2031

11 feb 2022

Știrile pe larg pot fi urmărite pe site-ul https://buletin.parsec.ro

ISS va fi retrasă de pe orbită în 2031, noi întârzieri pentru misiunile Artemis și racheta SLS, iar roverul Curiosity oferă noi indicii privind viața pe Marte

• ISS părăsește orbita Pământului în 2031

Pentru prima dată, NASA oferă un raport în care vorbește răspicat despre data la care Stația Spațială Internațională (ISS) va fi coborâtă de pe orbită: ianuarie 2031. Pentru că are peste 400 de tone, ISS va reveni controlat prin atmosferă și resturile care vor supraviețui acestui plonjon, vor lovi apele Pacificului, într-o zonă departe de așezări umane. Începând cu 2026, altitudinea avanpostului orbital va fi redusă treptat, iar ultimul echipaj va vizita stația la finalul anului 2030, urmând în ca ianuarie 2031, motoarele unei nave Progress să fie din nou activate, pentru a reduce altitudinea stației spațiale până sub 280 km, valoare sub care orbita devine instabilă. Asta nu înseamnă că ISS nu va fi abandonată mai repede, dacă apar probleme tehnice grave, care să pună în pericol viața echipajului. Din noiembrie 2000, Stația Spațială Internațională a fost în permanență locuită de astronauți.

După retragerea Stației Spațiale Internaționale, NASA plănuiește să cumpere acces la bordul stațiilor spațiale private pentru a derula în continuare experimente științifice; câteva astfel de stații se află în stadiul de proiect în această perioadă, după cum am povestit deja în Buletin Cosmic #127. În 2024 va avea loc prima lansare pentru construirea noii stații spațiale Gateway, plasată pe orbită lunară, care va fi folosită în misiunile Artemis. Între timp, Rusia plănuiește să își construiască propria stație spațială începând cu 2025.

• Amânări pentru misiunile Artemis

Lansarea misiunii Artemis-1 suferă o nouă amânare: racheta SLS va ieși pe rampa de lansare LC-39B pentru un test static abia la mijlocul lui martie, însă NASA s-a abținut din a preciza ziua; inițial testul static era programat pentru februarie. Din fericire, valabilitatea boosterelor auxiliare cu combustibil solid expiră la un an după asamblare, deci acestea nu vor influența lansarea SLS din acest an. Dacă testul static pentru Artemis-1 va avea loc la mijlocul lunii martie, ferestrele pentru lansare sunt 8-23 aprilie și 7-21 mai.

Din cauza lipsei fondurilor, construcția celei de-a doua platforme transportoare ( denumită ML-2) pentru racheta SLS întârzie, iar aceasta este necesară pentru a lansa varianta Block 1B a rachetei SLS. La prima platformă, ML-1, NASA lucrează de aproximativ 10 ani și a cheltuit 1 miliard de dolari, urmând să fie folosită pentru doar trei zboruri(!).

Spre deosebire de Block 1, care are o treaptă superioară împrumutată de la rachetele Delta IV (Interim Cryogenic Propulsion Stage —ICPS), varianta Block 1B are o nouă treaptă superioară, mult mai performantă (Exploration Upper Stage —EUS). SLS Block 1B va debuta în misiunea Artemis IV, dedicată asamblării stației spațiale lunare Gateway, prin transportul modulului I-HAB (primele două module Gateway vor fi transportate folosind o rachetă Falcon Heavy).

În prezent, calendarul programului Artemis arată în felul următor:

• • Artemis-I (2022): test al capsulei Orion în jurul Lunii, —fără echipaj;
  • Artemis-II (2024): test al capsulei Orion în jurul Lunii, —cu echipaj;
  • Artemis-III (2025): prima aselenizare din programul Artemis, —cu echipaj;
  • Artemis-IV (2026): conectare modul I-HAB la stația spațială lunară Gateway, debut Block-1B, —cu echipaj;
  • Artemis-V (2027): conectare modul ESPRIT la stația spațială lunară Gateway, —cu echipaj;
  • Artemis-VI (2028), —cu echipaj;
  • Artemis-VII (2029): debut SLS Block 1B Cargo, —fără echipaj;
  • Artemis-VIII (2030), —cu echipaj;
  • Artemis-IX (2031): debut SLS Block 2, —cu echipaj;
  • Artemis-X (2032): —cu echipaj.

• O semnătură de carbon ciudată

Roverul Curiosity a găsit, în câteva probe de sol din craterul marțian Gale, mai puțini izotopi de carbon-13 decât fusese estimat inițial, ceea ce înseamnă că, în zonele studiate, solul conține mai mulți izotopi de carbon-12 decât ne așteptam (decât a fost detectat în atmosfera marțiană și în meteoriții marțieni studiați până acum). Cauza acestei semnături de carbon-12 neașteptate? NASA spune că are trei explicații:

• • un proces chimic între lumina ultravioletă și dioxidul de carbon din atmosfera marțiană;
  • sistemul solar a trecut acum câteva sute de milioane de ani printr-o regiune a universului mai bogată în carbon-12;
  • îmbogățirea în carbon-12 se datorează proceselor biologice, fix ca aici la noi pe Pământ (toate organismele vii, în procesele lor metabolice, preferă izotopul carbon-12, care este mai ușor, ceea ce înseamnă că o îmbogățire în conținutul de carbon-12 în sol și roci poate fi un indicator al prezenței vieții pe Marte).

Christopher House, un cercetător care a publicat recent un studiu bazat pe aceste date, spune că toate cele trei scenarii sunt posibile, dar că are nevoie de mai multe date pentru a stabili care dintre ele este cel real. Nu este primul indiciu că pe Marte ar fi putut exista viață, cercetătorii încă încearcă să înțeleagă misterul din spatele metanului descoperit pe Marte (și a oscilațiilor concentrației acestuia), care încă nu a fost elucidat.

Foto: The International Space Station is pictured from the SpaceX Crew Dragon Endeavour during a fly around of the orbiting lab that took place following its undocking from the Harmony module’s space-facing port on Nov. 8, 2021.

Sursa foto: NASA Johnsonhttps://www.flickr.com/photos/nasa2explore/51710869322?fbclid=IwAR1iigL5SlczYjReLmgKdAz7-LPy73OVSzFAq5nyGXWXNTD-kGQ1fyP8Jr0

Rubrică realizată de Claudiu Tănăselia împreună cu Mihaela Ghiță