Iza Nițoi: „Plantele sunt cele mai blânde remedii din punct de vedere al riscurilor. Totuși, nu sunt deloc lipsite de riscuri!"
Automedicația cu extracte din plante sau cu suplimente alimentare se supune acelorași reguli pe care le aplicăm și medicamentelor.

16 Septembrie 2025, 18:28
„Un exemplu este Digitalis, sau Degețica – o plantă foarte frumoasă, cu flori mov delicate, care pare inofensivă. Din ea se extrage însă digitalina, o substanță cu efect cardiotonic puternic. În doze controlate, are valoare terapeutică. Dar, dacă este administrată în cantități mai mari, devine extrem de toxică, cu efecte cumulative asupra inimii și întregului organism, putând provoca probleme grave”, explică, la emisiunea Știința 360, Iza Nițoi, farmacistă și antreprenoare în domeniul farmaceutic și medical.
„Un alt exemplu este Atropa belladonna. Numele sună blând, chiar frumos – și nu întâmplător: din ea se extrage atropina, substanță pe care mulți o cunoaștem din experiența vizitelor la oftalmolog. Atropina se picură în ochi pentru a dilata pupila, facilitând examinarea. Însă administrată oral, ea devine foarte toxică, putând duce chiar și la deces. De altfel, Belladonna era folosită încă din Roma antică: femeile își puneau picături în ochi pentru a avea o privire spectaculoasă, cu pupile dilatate. De aici și numele – bella donna, „femeie frumoasă”. Numai că frumusețea aceasta ascundea un pericol: planta este o adevărată lamă cu două tăișuri.”
„Desigur, există și plante lipsite de toxicitate, care aduc beneficii reale – precum ceaiurile, adică infuziile, care extrag substanțele active cu rol terapeutic din plantele respective. Acestea pot fi folosite în siguranță, în doze normale. Principiul e vechi de pe vremea lui Paracelsus: orice substanță poate deveni toxică dacă e consumată în exces. De aceea, ca în orice aspect al vieții, cheia este moderația. În condițiile potrivite, plantele ne pot oferi beneficii extraordinare.”
Un exemplu foarte cunoscut este sunătoarea (Hypericum perforatum).
„Îmi amintesc că, atunci când eram mică, bunica îmi făcea ceai de sunătoare pentru durerile de burtă – mai ales după ce mâncam fructe necoapte. În fitoterapie, însă, sunătoarea este recunoscută mai ales ca un anxiolitic natural. Nu este un somnifer, nu este un hipnotic, dar induce o stare de relaxare care favorizează somnul. Este, practic, un exemplu extraordinar al potențialului fitoterapiei. Substanța activă – hipericina – a fost intens studiată și s-a dovedit a avea efect antidepresiv. Depresia, să nu uităm, este o boală psihiatrică serioasă, nu doar o stare trecătoare. Din această plantă au fost dezvoltate medicamente cu eficiență dovedită, disponibile fie ca OTC (medicamente eliberate fără prescripție), fie ca RX (eliberate doar pe bază de rețetă).”„Pe cât este de eficienta, pe atât este de complicată administrarea sunătoarei. Studiile au arătat că hipericina poate interacționa cu anumite enzime hepatice, modificând metabolizarea altor medicamente. Tocmai de aceea, e important să ne informăm și să ne consultăm cu specialiști înainte de a folosi aceste remedii. Plantele pot fi extraordinare, dar trebuie înțelese și respectate.”