Oana Opriș: Noi înțelegem impactul asupra mediului, dar nu-l vedem imediat. Pentru că nu este măsurabil imediat

Suntem înconjurați de obiecte, texturi și suprafețe dar puțini dintre noi își pun cu adevărat întrebarea: cât de mult ne influențează materialele din jur starea de bine? Cum ne alegem spațiul, ce criterii folosim – și de ce, în România, materialele plastice rămân în continuare preferatele majorității?

Oana Opriș, antreprenor sustenabil și co-fondatoare GENUIN, membră a CERC - Coaliția pentru Economie Circulară vine cu o perspectivă susținută de un amplu studiu realizat împreună cu una dintre cele mai importante reviste de arhitectură din țară.

Potrivit studiului, românii sunt mult mai preocupați de felul în care se simt într-un spațiu decât am putea crede. „Estetica și starea de bine merg mână în mână. Zona asta de estetică este la fel de importantă pentru români ca starea de bine”. Ambele criterii au avut cote aproape identice, în jur de 36–37%. Abia pe locul al treilea apare partea funcțională: ca locuința să fie eficientă și ușor de folosit.

Totuși, românii separă mental estetica de stare de bine, deși, în realitate, ele se influențează reciproc: „Starea de bine vine cu siguranță din estetică, doar că oamenii o separă în percepție”.

De ce alegem materiale plastice, nu naturale?

Cea mai mare parte dintre respondenți preferă un design „clasic și durabil” — peste 80%. Durabilitatea devine criteriul central în alegerea materialelor. Dar, paradoxal: „Materialele naturale scorează mai puțin în alegere, pentru că ele sunt considerate a fi mai puțin durabile decât poliesterul, de exemplu”.

Percepția nu este pe deplin falsă, dar este incompletă. Materialele naturale pot rezista zeci de ani în uzul casnic, explică Oana Opriș, dar nu sunt percepute așa de consumatori. În plus, întreținerea lor este considerată mai dificilă. De la lână „care intră la apă” la in „care se șifonează”, aceste idei constituie o adevărată barieră psihologică în achiziție.

Un alt criteriu analizat în studiu a fost toxicitatea materialelor. Românii își doresc obiecte „netoxice”, dar adesea nu asociază produsele din plastic cu toxinele reale din mediu. „Noi nu ne gândim că toate substanțele pe care le folosim sunt de fapt dereglatoare toxice, de la produse de curățare la detergenți” .

În mod surprinzător, ”prietenia față de mediul înconjurător” se află la baza clasamentului. Este un criteriu foarte puțin important în achiziție, chiar și pentru cei care locuiesc în case declarate „verzi”.

Responsabilitatea este cel mai des proiectată în exterior: pe companii, ONG-uri, stat sau industria de profil. „Responsabilitatea e în afara noastră…”.

Deși oamenii înțeleg teoretic impactul asupra mediului, acesta nu este resimțit în mod direct – și, prin urmare, nici în comportament. „Nu vedem gropile de gunoi. Nu este ușor să reciclezi, necesită un efort suplimentar… Oricum se amestecă și oricum lumea nu face treaba până la capăt”, explică Oana Opriș.

Comoditatea devine astfel un factor decisiv: oamenii sunt ocupați, grăbiți, presați de ritmul cotidian. Iar reciclarea, în lipsa infrastructurii adecvate, devine o sarcină dificilă. În alte țări, lucrurile sunt mult simplificate: „În Danemarca, colectarea separată este făcută ușoară și este subterană, nu deranjează estetic”.

Oana Opriș respinge atât ideea unui consum exclusiv de materiale naturale, cât și pe cea a unei dependențe totale de plastic. Soluția este undeva la mijloc. „Extrema nu e bună niciodată… Eu cred că echilibrul e bun și, mai degrabă, să ne uităm la ce putem face la nivel de individ”.

Alegerea materialelor devine, astfel, un act de responsabilitate – față de propria sănătate și față de mediu.

Industria și statul au, la rândul lor, un rol esențial: „Nu ai cum să faci mai mult material reciclat dacă cei care procesează nu sunt stimulați să îl folosească”.

În domeniul textil, schimbarea este deja în curs. Există legislație europeană și națională privind colectarea și reciclarea, dar și o provocare majoră:
textilele nu pot fi reciclate după ce sunt complet uzate. „Dacă există fibra intactă, ea trebuie reciclată în loc să ajungă gunoi”.

Suntem într-o etapă de tranziție în care consumatorii, industria și statul trebuie să avanseze împreună. Altfel, nu putem avea nici reciclare eficientă, nici o ofertă reală de materiale naturale sau reciclate pe piață.

În final, alegerea materialelor nu mai este doar o chestiune de estetică. Este un gest care ne influențează sănătatea, mediul, comunitatea și viitorul.