Cum „radiografiile” solului revelează istoria Câmpiei Moldovei

Ce ne pot spune sateliții, magnetometria și geofizica despre comunități care au trăit acum peste 3.000 de ani?

Cum poate fi investigat trecutul fără a atinge pământul cu lopata?

Ce se ascunde sub suprafața aparent banală a câmpurilor din nord-estul României?

Și cum pot tehnologiile moderne să schimbe radical felul în care înțelegem istoria?

La toate aceste întrebări - și nu doar! - a răspuns Casandra Brașoveanu, dr. în istorie, cercetător științific în cadrul Centrului Arheoinvest, Departamentul Științe Exacte și Științe ale Naturii din cadrul Institutului de Cercetări Interdisciplinare al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (https://ici.uaic.ro/departamente-si-centre/centrul-arheoinvest/), dar și laureată a premiului „Vasile Pârvan” al Secției de Științe Istorice și Arheologie a Academiei Române, premiul acordat în cadrul ceremoniei care a avut loc în 10 decembrie 2025 (https://acad.ro/evenimente/evenimente/2025/90_Premiile_Acad.html).

Lucrarea pentru care a fost acordat acest premiu se intitulează „Sfârșitul Epocii bronzului în Bazinul Jijiei. Dinamica habitatului și materialitatea Culturii Noua” .

Lucrarea mea încearcă să integreze metode de investigare care provin din arheologia mediului și arheologia peisajului în studiu comunităților care au locuit la sfârșitul epocii bronzului, deci acum mai bine de 3000 de ani, în teritoriul pe care noi îl cunoaștem drept Câmpia Moldovei, cu alte cuvinte în bazinul hidrografic al Jijiei, spune Casandra Brașoveanu la Știința 360.

Aceste comunități sunt de fapt cunoscute în literatură drept „Cultura Noua”, care are acest nume datorită faptului că prima descoperire s-a realizat în 1903 în cartierul Noua din Brașov și astfel a dat numele unei noi culturi. Iar lucrarea mea încearcă să integreze utilizarea sistemelor GIS -Sisteme Informaționale Geografice, utilizarea teledetecției - și mă gândesc aici la fotografia aeriană și la măsurători laser - și utilizarea metodelor de prospectare geofizică, adică niște echipamente care (...), fără să fie necesară intervenția în sol, pot detecta vestigiile care se află în pământ, non-invaziv.

Printre metodele cele mai eficiente folosite se numără magnetometria, extrem de utilă în detectarea structurilor arse.

Magnetometria detectează structurile arse din sol. Este foarte bine venită în studiul culturii Cucuteni, unde locuințele sunt arse și putem identifica cu exactitate locuințe, cuptoare, vetre.

Chiar și atunci când nu există urme de ardere, aceste măsurători pot oferi informații esențiale.

Putem determina dacă este o groapă, dacă este un șanț și putem spune, grosso modo, care este planimetria sitului, cum este organizat acesta.

Unul dintre cele mai fascinante aspecte ale cercetării îl reprezintă așa-numitele „cenușare”, pete circulare vizibile la suprafața solului, considerate timp de peste un secol un mister arheologic.

Așezările comunităților cunoscute drept Cultura Noua prezintă la suprafața solului niște pete circulare, cenușii, cu diametre de până la 30 de metri. Ele se văd foarte bine pe imaginile satelitare și au devenit un marker cultural.

Deși au fost intens discutate, aceste structuri nu au avut până acum o explicație unanim acceptată.

În mai bine de 120 de ani, specialiștii nu au putut să se pună de acord cu privire la ce sunt aceste pete, cum s-au format ele și de ce le vedem astăzi.

Rezultatele cercetării derulată de Casandra Brașoveanu aduc însă o concluzie fermă, chiar dacă nu definitivă.

Putem afirma cu certitudine faptul că aceste pete nu prezintă urme de ardere.

Mai mult, datele geofizice infirmă ipoteza cenușii.

Acest sol cenușiu foarte afânat nu are nicio legătură cu arderea. Dacă ar fi fost așa, magnetometria ar fi indicat clar acest lucru.

Cercetarea a dus și la o cartografiere fără precedent a siturilor din Bazinul Jijiei.

Am reușit să obținem pentru Bazinul Jijiei un total de 386 de situri.

Dintre acestea, multe erau complet necunoscute până recent.

72 dintre ele nici nu erau cunoscute și le-am identificat în momentul redactării volumului.

Analiza distribuției lor în peisaj a scos la iveală și relații simbolice surprinzătoare.

Am observat o preferință de a-și amplasa așezările astfel încât să aibă vizibilitate față de tumuli, aceste movile funerare ridicate cu aproximativ 2.000 de ani înainte.” O alegere care, probabil, nu este întâmplătoare, mai spune Casandra Brașoveanu.

Este, probabil, o dorință de a se afla în sfera în care comunitatea poate fi vegheată de către strămoși.

Fără să răspundă definitiv tuturor întrebărilor, cercetarea Casandrei Brașoveanu schimbă perspectiva, deschide direcții noi de interpretare și demonstrează forța metodelor interdisciplinare în arheologia contemporană.

Prin aceste metode am reușit să obținem un set de date foarte important, care schimbă fundamental felul în care privim aceste situri.

Pe Casandra Brașoveanu o veți putea asculta și în ediția de sâmbătă, 31 ianuarie a.c., a emisiunii Născut în România, la Radio România Cultural și pe www.radioromaniacultural.ro, începând cu ora 16:00, realizatoare Corina Negrea.