Răzvan Popescu: „Grija pentru mediu este, de fapt, grija pentru viitorul omenirii”
26 Ianuarie 2026, 17:50
Groenlanda se topește mai repede decât credem. Ce ne spun datele despre viitorul climei? De la ploaia căzută pe calota glaciară până la rutele maritime ale viitorului, schimbările climatice nu mai sunt o ipoteză, ci o realitate măsurată cu precizie.
Încălzirea globală nu mai este doar un concept abstract sau un subiect de dezbatere teoretică. Ea poate fi măsurată, observată și documentată direct, inclusiv în unele dintre cele mai izolate regiuni ale planetei.
Răzvan Popescu, dr. in geografie, lector universitar în Departamentul de Geomorfologie, Pedologie și Geomatică al Facultății de Geografie (https://geo.unibuc.ro/
Răzvan Popescu este și expert în geografie fizică, geomorfologie periglacială și climatică, cu un accent deosebit pe studiul mediilor reci și în special al permafrostului și al ghețarilor de pietre - de altfel, și doctoratul său în geografie (2015) este despre permafrostul din Carpații Românești, pentru care a primit premiul „Simion Mehedinți” al Academiei Române.
Două procese-cheie accelerează topirea Groenlandei, spune Răzvan Popescu: pe de o parte, topirea la suprafață, pe de altă parte, pierderea gheții prin deplasarea ghețarilor către ocean.
„Odată cu încălzirea climatică, practic se întâmplă două fenomene la calota groenlandeză. Și anume, se subțiază, adică se topește pur și simplu la suprafață ca urmare a radiației solare”, explică el.
Spre deosebire de Antarctica, unde pierderea de gheață are loc aproape exclusiv prin desprinderea ghețarilor în ocean, Groenlanda se confruntă și cu un fenomen suplimentar.
„Această subțiere este unică Groenlandei. În Antarctica, pierderea de gheață se realizează doar prin deplasarea ghețarilor, pe când aici se și subțiază, pe lângă această pierdere a gheții în ocean.” Această combinație face ca ritmul de diminuare a calotei groenlandeze să fie semnificativ mai rapid.
Ploaia pe calota glaciară – un semnal de alarmă
În anul 2012, în Groenlanda a a vut loc un fenomen extrem de îngrijorător: pentru prima dată de când se fac măsurători, a plouat pe calota Groenlandei. La stația Summit, în 2012, a avut loc prima ploaie. Ploaia accelerează topirea gheții prin scăderea albedoului — capacitatea gheții de a reflecta radiația solară.
Zăpada proaspătă are un albedou foarte puternic, reflectă razele soarelui. Pe măsură ce apar precipitații lichide sau depuneri de praf și plante, albedoul scade, absorpția de radiație solară crește și topirea se accelerează.
Studiile realizate prin foraje adânci în calota Groenlandei oferă una dintre cele mai valoroase surse de informație despre clima trecutului. De exemplu, proiectul NGRIP a presupus realizarea unei carotări într-o calotă de peste 3.100 de metri, cu scopul de a studia paleoclimatul. Este cel mai bun proxy paleoclimatic pentru emisfera nordică și Europa. Carotele de gheață sunt, așadar, un fel de arhiva climatică a planetei iar datele obținute permit reconstituirea evoluției climatului pe zeci de mii de ani. Când spun „paleoclimatul pe baza acestei carote”, mă refer la ultimii 100.000 de ani. Este o reconstituire extraordinar de importantă, științific și uman.
Ce ar însemna topirea completă a calotei groenlandeze? Deși topirea totală nu este un scenariu iminent, impactul potențial este uriaș.
Dacă s-ar topi toată calota groenlandeză, nivelul Oceanului Planetar ar crește cu aproximativ 7 metri. (...) Contribuția apei rezultate din topirea calotei la creșterea nivelului Oceanului Planetar este de ordinul zecilor de centimetri, iar ceea ce este alarmant este rata acestei topiri.
Topirea gheții nu afectează doar nivelul mărilor, ci și chimia și dinamica oceanelor, care sunt sub presiune triplă.
Oceanele suportă trei tendințe majore: creșterea temperaturii, scăderea salinității și scăderea pH-ului, adică acidifierea oceanelor. (4:00–4:20)
Aceste schimbări au consecințe directe asupra ecosistemelor marine și climatului global. În primul rând, un sistem climatic mai capricios și mai imprevizibil.
Reducerea gheții arctice are efecte în lanț, inclusiv asupra extremelor climatice.
Climatul viitor va fi mai capricios, mai impredictibil. Se accentuează extremele: ploi foarte intense, inundații, perioade de secetă prelungită.
Biodiversitatea este printre primele victime. Dispare un întreg ecosistem. Multe specii vor dispărea, inclusiv specii emblematice precum ursul polar, care nu va mai avea suportul de gheață de care depinde. Deși Pământul a mai trecut prin perioade de încălzire și răcire, situația actuală este fără precedent.
Au existat multe extincții în masă în istoria Pământului, dar este prima dată când o astfel de schimbare este cauzată de om, într-un moment în care noi depindem foarte mult de ecosistemele globale. Măsurătorile sunt foarte precise, de la sateliți, radar, lidar, drone. Aici nu cred că mai avem un semn de îndoială.
Una dintre marile întrebări rămâne dacă societatea va putea ține pasul cu viteza schimbărilor.
Problema este că rata schimbărilor climatice ar putea fi atât de mare încât capacitatea societății de adaptare să nu fie suficientă.
Cele mai vulnerabile vor fi statele sărace, care nu dispun de resursele necesare pentru adaptare.
În concluzie, topirea calotei groenlandeze nu este doar o problemă a regiunilor polare. Este un indicator clar al unei schimbări sistemice, care afectează clima globală, economia, biodiversitatea și stabilitatea societăților umane.
Așa cum reiese din explicațiile lui Răzvan Popescu, datele nu mai lasă loc de îndoială — iar întrebarea nu mai este dacă se schimbă clima, ci cât de pregătiți suntem să facem față acestor schimbări.
Foto: Arhiva personală Răzvan Popescu
