În toate poveștile de dragoste există întotdeauna ceva care ne apropie de eternitate și de esența vieții, pentru ca poveștile de dragoste conțin toate tainele lumii (Paulo Coelho)

Astăzi mă voi opri pentru câteva minute la nostalgia vechilor iubiri. Acestea, de mult trecute, revin în mintea noastră, chiar dacă povestea își are rădăcina în viața de liceu, în studenție sau la maturitate. Alunecarea în trecut se întâmplă pe neștiute, când mintea noastră poate că lenevește un pic și barierele cu care ne-am învățat să lucrăm rămân ridicate iar amintirile ne inundă.

......

Și iată cum, la ceas de nostalgie amintirile sosesc. O ușoară emoție ne inundă corpul și mintea. Iubirea dintr-un anumit timp revine – e vie – o vedem, o simțim, o mirosim. În centrul atitudinii nostalgice este însă ignorare motivului pentru care lucrurile s-au schimbat. Nostalgicul uneori, nu poate accepta că prezentul, oricare ar fi defectele sale, a venit din cauza dificultăților inevitabile din trecutul.

Și ce e de făcut? În cabinetul de psihologie vorbim adesea de Mintea emoțională și Mintea rațională – două dintre puterile supreme ale fiecăruia dintre noi. La ele ne întoarcem de fiecare dată, pentru că ele sunt cele care ne ajuta să evaluăm evenimentele din viața noastră și ne trec dincolo de ele – uneori emoțional - cu lacrimi, cu bucurie, cu tristețe sau cu speranță și alteori rațional - pur și simplu socotind și construind strategii.

Și mai vorbim și de o a treia minte – Mintea înțeleaptă – care este un amestec de emoțional și rațional și care ne permite, la ceas de amintire, să putem retrăi poveștile de dragoste din trecut cu plăcere și realism.

O zi frumoasă vă doresc și mă semnez...

Rubrică realizată de Roxana Alexandra POPA – Psiholog clinician și psihoterapeut

și coordonată de Mihaela Ghiță

Detalii pe: http://www.authenticmind.ro