Idei în nocturnă- Pagini de Istorie: Literatura memoriei. Invitat, doamna Ana Blandiana

marți 11 aprilie 2023, ora 21.10

Realizator, Dan Manolache

Fundația „Ana Blandiana și Romulus Rusan” în parteneriat cu Fundația „Spandugino” au acordat premiul „Romulus Rusan” pentru cartea de literatură a memoriei, domnului doctor Ion Vianu pentru cartea intitulată „Investigații mateine. Amintiri”, apărută la Editura Polirom.

Ne propunem ca în emisiunea din această seară să discutăm despre importanța literaturii memoriei într-o lume care își caută încă identitatea, desigur, despre cartea premiată dar și despre personalitatea lui Romulus Rusan.

„Amintirile” doctorului Ion Vianu sunt o lectură tulburătoare. Este în primul rând o carte despre un intelectual care, în anii „socialismului multilateral dezvoltat”, s-a hotârât să aleagă calea exilului cerând să plece dintr-o țară pe care o iubea, părăsind o poziție socială înaltă dobândită prin valoare, renunțând la prieteni de o viață, rupându-se de ambianța familiară a unei case ce purta blazonul nobleței spiritului.

Pagină după pagină, doctorul Ion Vianu ne prezintă, într-un text de certă valoare literară, un dramatic și peronal „studiu de caz”. În același timp realizează și o „radiografie” a unei societăți în care omul „cel mai prețios capital” era disprețuit și supus unui proces de depersonalizare. Iată un citat edificator pentru profunzimea „diagnosticului”: „Este o poveste a unei vârste a terorii care urma unei alte vârste a terorii. Perioada Gh. Gheorghiu-Dej fusese sălbatică. Confiscările, arestările, bătăile, asasinatele din epoca aceea nu mai aveau loc în perioada socialismului multilateral dezvoltat. Mai bine zis aveau loc, dar în cantitate limitată și mai discret. Însă noi tot sub teroare trăiam. O teroare virtuală. Toată lumea era mulțumită că „e lăsată”. C. Noica spunea: „Mă lasă să fac filosofie”. L-am auzit pe un mare chirurg mărturisindu-se: „Eu sunt mulțumit, mă lasă să operez”. Toți aveam o autorizație de „sus” să existăm. ”

Hotărârea de a emigra a fost însoțită de aceea de a adera la protestele inițiate de scriitorul Paul Goma care a trimis o scrisoare de solidarizare cu Charta 77 a disidenților cehoslovaci, apoi o scrisoare deschisă lui Nicolae Ceaușescu și o scrisoare deschisă adresată Conferinței de la Belgrad, semnată de peste 420 de persoane. Toate aceste demersuri au fost mediatizate de Europa Liberă. Urmarea a fost o serie de anchete la care a fost supus din partea Miliției și Securității, presiuni exercitate în mediul medical și în final concedierea din funcțiile didactice și eliberarea documentelor de plecare definitivă din țară. Cartea evocă toată această perioadă iar povestirea este însoțită de citarea unor documente revelatoare pentru ințelegerea epocii dar și a comportamentului celor ce se aflau sub apăsarea ei.

L-am descoperit pe Romulus Rusan citind, la sfârțitul anilor ’70, o carte interesantă și fascinantă, „America ogarului cenușiu”. Desigur interesantă prin subiect dar, de ce fascinantă? Ei bine aici intervine originalitatea autorului. Am simțit de la primere rânduri că el, Romulus Rusan, mă invită să-i fiu partener de călătorie, să descopeim America împreună, să ne entuziasmăm, să ne întristăm, să ne mirăm. Bucuria a fost să constat că a reusit pe deplin. I-am însoțit pe autor și pe Ana Blandiana într-o aventură la care chiar am avut senzația că particip.

Scriitor, critic de film, autor a peste 20 de cărți, Romulus Rusan a fost nu doar un autentic talent dar și un autor care cucerea prin sinceritate, onestitate, prin capacitatea de a ți se adresa direct ca unui prieten.

Cofondator al Memorialului de la Sighet, Romulus Rusan a fost întotdeauna preocupat de memorie, de funcția ei esențială pentru condiția umană. Iată în finalul acestei scurte prezentări a unei emisiuni pe care vă invităm cu prietenie să o urmăriți, un citat edificator: „Memoria este o patrie a spiritului. Între frontierele sale, între formele ei de relief- care sunt evenimentele, cronologiile, faptele notabile- se desfășoară conștiința omului, a familiei, a națiunii. Evident că nimic din acțiunea fiecăruia dintre noi nu se poate desfășura normal dacă nu cunoaștem ce s-a întâmplat înaintea noastră. Dacă ne ignorăm trecutul, drumul spre viitor este bâjbâit, printre obstacole de care ne izbim pentru că nu le putem prevedea.”