Luncavița: din inima unui univers lacustru la realitățile aride ale prezentului

Daria Ghiu a stat de vorbă cu Dana Pârvulescu, coordonatoarea proiectui Rezidența Artă și Antropologie, care explorează transformările satului Luncavița, o fostă zonă inundabilă a Dunării, acum transformată în teren agricol. Proiectul implică o echipă multidisciplinară de artiști și antropologi, axându-se pe istoria ecologică și socială a regiunii, precum și pe schimbările recente din comunitate, inclusiv migrația și modernizarea.

„Luncavița este spațiul în care am copilărit și în care am vrut să mă întorc într-o formulă în care să înțeleg ce s-a întâmplat cu el în ultimii 20-30 de ani, schimbările care au marcat cumva viața locuitorilor, dar și tot felul de alte schimbări, de la ecologie până la migrație.”

În anii 1980, zona era un vast ecosistem lacustru, cu ape care acopereau terenul, sălcii, nuferi și papură. După îndiguirea Dunării în 1987, a devenit un spațiu agricol, modificând atât mediul natural, cât și viața comunității. Astăzi, terenul este arid, iar locuitorii se ocupă de agricultură modernă, deși canalele de irigație au rămas, iar peisajul este controlat și exploatat de om.

„E foarte greu de crezut pentru cineva care vine acum și vede acest spațiu arid situat între sat și Dunăre - vorbim de o distanță de aproximativ 10 km - că acolo era apă.”

Antropologic, proiectul a observat cum comunitatea s-a adaptat la schimbări. Luncavița este considerată un sat viu și modern, cu migrație redusă față de alte sate din regiune, iar locuitorii au recalibrat ocupațiile tradiționale pentru a se adapta modernității. Proiectul a investigat și dinamica lingvistică a locului, observând cum cuvinte regionale vechi sunt folosite de copii fără a cunoaște contextul lor istoric.

„Anul trecut am făcut o serie de ateliere cu copiii și aceștia spuneau baltă în sus, baltă în jos. Foloseau acest termen de baltă. Când eu i-am întrebat dacă știu că acolo era o apă, nu știau să spună. Preluaseră acest cuvânt fără să înțeleagă sensul deplin al acestuia. Se referau la acel pământ arid când vorbeau despre baltă.”

Proiectul a inclus două expoziții la Muzeul Național al Țăranului Român: „Aici a fost cândva o apă” și „Glossar Residență”. Prima expoziție a fost prezentată sub forma unui laborator, ilustrând transformările spațiului prin cartografii și interviuri cu localnicii. În a doua expoziție, focusul a fost pe cuvintele vechi și noi din vocabularul local, observându-se influențe lingvistice diverse, turcești, bulgare și ucrainene, și felul în care acestea coexistă cu neologisme moderne.

Interviu realizat de Daria Ghiu, în emisiunea Orașul Vorbește.

Expoziţia „Glosar, rezidenţă” va fi deschisă până în 22 octombrie la Muzeul Naţional al Ţăranului Român, în Sala Acvariu.

Pentru viitor, echipa intenționează să extindă cercetarea în alte zone ale Dobrogei de Nord, cum ar fi Măcin și Greci, continuând cartografierea transformărilor culturale și ecologice din regiune.