„Economie, corupție și politică în România lui Nicolae Ceaușescu” - Invitat, dr. Cosmin Popa

Dacă un străin m-ar întreba cum să înțeleagă „Epoca Ceaușescu”, i-aș recomanda fără nici o ezitare cartea despre care vom discuta în această seară, „Economie, corupție și politică în România lui Nicolae Ceaușescu”, apărută de curând la editura Corint. Autorul cărții, istoricul Cosmin Popa, invitatul emisiunii noastre, are reputația de a spune sau a scrie întotdeauna ce gândește și de a se exprima tranșant, fără echivoc. Este o calitate care se adaugă acelora de a-și argumenta întotdeauna afirmațiile cu o rigoare științifică greu de contestat, deci de combătut și de a prezenta adevărul cercetărilor domniei sale intr-o formă accesibilă și atractivă.

Voi spune dintru început că lucrarea despre care vom vorbi în emisiunea din această seară, este cu adevărat remarcabilă. Remarcabilă prin ținuta șiințifică, prin scriitura atractivă, prin capacitatea de a surprinde esența și prin ilustrarea ei cu detalii semnificative.

Vă recomand desigur această carte dumneavoastră, celor care ne ascultați și deși nu cred că voi avea pre mult succes, mi-aș dori să o citească cei 55,8% dintre români, care consideră că regimul comunist a însemnat „mai degrabă un lucru bun pentru România”, sau cei 66,2% ce cred că Ceaușescu a fost un lider bun pentru țara noastră, așa cum am aflat din rezultatele unui sondaj cu tema “Percepția populației cu privire la regimul comunist. Reperele nostalgiei” organizat de INSCOP și IICCMER în perioada iunie-iulie 2025). Din păcate, așa cum constata domnul Cosmin Popa, „Dintre toți pilonii dictaturii cu care România aproape că a închis secolul al XX-lea, minciuna, frumos numită de mulți „propagandă”,s-a dovedit a fi cea mai rezistentă.”

Ce își propune cartea ? Ea, întâi de toate „descrie cam cu ce rezultate a funcționat industria românească în perioada 1965 -1989, care erau mecanismele decizionale, criteriile de evaluare a efectelor lor, dar mai ales, realitatea din spatele datelor statistice oficiale.” Abordarea acestei perioade, extrem de nuanțată, pleacă de la premisa că evoluția econimică a țărilor comuniste nu urmează un model, „Politica economică a regimului comunist din România, ca de altfel a tuturor regimurilor comuniste, nu a fost un eșec anunțat și nici un drum sinuos, dar sigur către faliment. Dimensiunile și urmările pe termen lung ale crizelor prin care au trecut economiile comuniste au depins mult de nivelul de pornire, dar și mai mult de soluțiile imaginate de fiecare stat.” Au rezultat 13 capitole în care este înfățișată realitatea economică a României din vremea regimului Ceaușescu pornind de la cincinalul 1966-1970 pe care l-a numit „Primăvara tehnocraților de partid ”.

Atunci pe valul unei speranțe generale în mai bine, bazată pe evuluția încurajatoare a țării în ultimii ani ai guvernării Gheorghe Gheorghiu-Dej dar mai ales pe apariția unui lider tănăr și dinamic, care a produs o schimbare semnificativă a componenței partidului. Astfel numărul intelectualilor și funcționarilor din PCR a crescut spectaculos de la 31.899 la 334.519, reprezentând 22 de procente din activul de partid. Vizitele lui Nicolae Ceaușescu în toate regiunile țării discursul său „altfel” promisiunea unei evoluții accelerate către „o lume mai dreaptă și mai bună” au stârnit mai multă simpatie și chiar încredere.

Cartea despre care vom discuta în această seară ne ajută să vede realitatea aflată dincolo de propagandă, să înțelegem de ce România a ajuns la falimentul din anii 80’. Una dintre cauze a fost aceea că noul conducător avea „credința oarbă că puterea „directive” putea schimba realitatea”, o alta că progresul nu putea veni decât prin atingerea unor amețitoare ritmuri de dezvoltare industrială. Industrializarea s-a produs fără însă însoțită de o minimă preocupare pentru progresul social și de aici caracterul ei forțat și lipsa de eficiență în crearea „bunăstării”. În acest sens vom da un singur exemplu, numărul angajaților a crescut cu 970.000 fără a li se asigura însă și o pregătire profesională corespunzătoare. O altă trăsătură definitorie a întregii perioade a fost aceea că, de fapt, creșterea ineficientă a industriei a fost susținută pe seama agriculturii care beneficia de mai puțină mână de lucru, în condițiile în care modernizarea ei nu se afla printre preocupările regimului.

Această scurtă prezentare nu îsi propune desigur să intre în detaliile conținutului acestei lucrări cu totul remarcabile. Vă invităm doar să ne asculați și fireste să citiți cartea. O vom încheia citând câteva revelatoare titluri de capitole: Corupția ca fond și motor al reformelor; Consumul „victima” creșterii industriale; Partidul mută presiunea pe societate iar Securitatea preia controlul asupra Miliției; Umbrele unei perioade luminoase.

Vă invităm așadar să aflați cum s-a ajuns la ceea ce recunoștea și, un raport al Ministerului de Interne, „o țară cu instituții și birocrație nefuncționale, o economie aflată în plină criză și cu o morală publică distorsionată sub presiunea politicilor oficile lipsite de raționalitate”.

Fiți alături de noi !