Idei în nocturnă – Pagini de Istorie: Intrarea României în Primul Război Mondial, mărturii ale lui Constantin Diamandi, ministrul României la Petrograd. Invitați, Elena Mușat și Laura Dumitru, cercetătoare la Arhivele Naționale ale României.

marți 29 martie 2022, ora 21.10

Realizator, Dan Manolache.

Recenta apariție la Arhivele Naționale ale României a două impresionante volume de memorii și corespondență diplomatică datorate lui Constantin Diamandi, volume ce acoperă perioada 1914- 1916, ne pune la dispoziție un valoros material documentar menit să completeze perspectiva istorică asupra evenimentelor petrecute în acești ani extrem de importanți ce au premers întregirea României. Vom discuta despre valoarea acestor mărturii cu distinsele invitate ale emisiunii noastre, editorii celor două volume.

Vom începe această succintă prezentare a emisunii pe care v-o propunem, prin conturarea unui portret al personajului principal, diplomatul Constantin Diamandi. Generalul Dabija îl descrie ca fiind „mic de stat, cu o inteligență sclipitoare, prudent, sub o aparență de indiferențăera foarte tenace, plin de tact, suplu, foarte cult, își așternea pe hârtie într-o formă atât de agreabilă pe cât fondul era de substantial, tot cee ace voia să se știe, într-un mod clar, în fraze foarte curgătoare și curtenitoare.” Câteva dintre aceste calități se evidențiază și prin parcurgerea lucrării menționate.

Ne vom mârgini ca în rândurile următoare să enunțăm doar câteva dintre subiectele pe care ne propunem să le abordăm prnind de la textul marturiilor și telegramelor diplomatice ale lui Constantin Diamandi.

Izbucnirea Primului Război Mondial, neașteptată se pare chiar pentru protagoniști, forțează România ca pentru atingerea aspirațiilor naționale, să facă nu doar o opțiune ci să aleagă cu mare atenție momentul propice intrării în luptă. Constantin Diamandi insistă asupra necesității ca România să-și negocieze foarte atent interesele, era de altfel și crezul politic al lui Ionel Brătianu, findcă, spune diplomatul „Faptul de acrede că Aliații puteau să se identifice cu interesele noastre este o eroare politică. Important este să încadrezi interesele d-tale cu ale marilor state, dar nu poți cere unui stat străin să ia cu aceeași inimă, cu aceeași căldură și cu aceeași intransigență propriul d-tale interes. Și dacă România s-ar fi mulțumit cu un sfert din Banat și trei sferturi din Bucovina, niciunul dintre statele aliate nu i-ar fi reproșat României că a fost prea modestă.”

Precauțiile cu care trebuiau desfășurate negocierile pentru intrarea țării noastre în război erau justificate și de faptul că exista o neîncredere istorică in politica unuia dintre aliați și anume, Rusia al cărui rol în sprijinirea României devenea esențial odată cu aderarea la Tripla Înțelegere. Diplomatul face observația bazată pe fapte istorice că „După fiecare război victorios al Rusiei asupra turcilor, sub pretextul de a-i elibera pe creștinii din Orient, Rusia îi acapara pe acești protejați și pentru politica țaristă, a elibera însemna a anexa.” Cum nimic nu îndretățea părerea că aceste practici se vor fi schimbat, nicio măsură de precauție nu părea a fi exagerată.

Vom vorbi în consecință despre negocierea acordurilor încheiate cu Rusia, acorduri care ofereau garanții unei Românii neutre și mai apoi despre Tratatul dintre România și Antantă, pe baza căruia armata român a intrat în luptă. Vom evoca așadar negocierile cu vecinul de la Răsărit, poziția Franței, Marii Britanii și Italiei, vom discuta despre presiunile pe care Germania și Austro- Ungaria le făceau pentru a aduce România de partea lor.

Memoriile și corespondența diplomatică ale lui Constantin Diamandi ne oferă și interesante detalii despre caracterul unor personalități ale epocii, despre starea de spirit a poporului rus, despre situașia dezastruasă a armetei țarului, despre colaborarea militară româno- rusă.

Emisiunea se dorește și un omagiu adus peste timp eforturilor diplomatice și militare ce au dus la înfăptuirea României Mari, mai ales că în aceste zile aniversăm 104 ani de la realizarea primului pas, unirea Basarabiei cu țara mamă.

Fotografiile au fost preluate de pe site-ul Wikipedia