Cornel Vană – un artist pe drumul sincerității

Cornel Vana s-a născut în 10 martie 1957, în satul Cacova Ierii, la poalele Muntelui Mare. Artistul își recunoaște cu demnitate originea țărănească, dar își conștientizează și o vie identitate artistică. Este absolvent al Facultății de Sociologie și Jurnalism „Avram Iancu” si al Școlii de Arte, ambele din Cluj-Napoca. Lucrări semnate de Cornel Vană se regăsesc în Muzeul de Artă Cluj- Napoca; Muzeul „Gheorghe Lazăr” din Avrig; Muzeul Etnografic din Rimetea, Alba; Universitatea din Olofstrom, Suedia; Muzeul „Dr. Raţiu” secţia Arte şi Meserii din Turda; Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Turda; Primăria Sinaia; Muzeul de Istorie Turda. De asemenea creațiile sale se află și în colecţii particulare din: România, Italia, Ungaria, Germania, Franţa, Suedia, Rusia, Anglia, Irlanda, Spania, Japonia, Grecia, Australia și S.U.A.

Astăzi pătrundem în atelierul din Turda al artistului Cornel Vană. Cum a fost parcursul dumneavoastră pe calea aceasta a frumosului?

Drumul meu a fost mai deosebit în ceea ce privește artele plastice, pentru că la vârsta de 18 ani lucram într-o fabrică. Am avut un accident la mâna dreaptă și m-am ales șapte fracturi. Și culmea este că în acele nopți de coșmar, după ce am fost operat, aveam obsesia că dacă mi se va amputa brațul nu o să mai pot picta.

Deci erați pasionat de pictură de mic?

De mic și cumva restricționat, pentru că la țară sunt mai multe lucruri mai practice decât pictura de făcut și pictura e o chestiune care e pierdere de vreme pentru oamenii de la țară. Dar culmea este că nopțile, când noi învățam colinde, oamenii mă provocau să desenez. Primul lucru, când am ieșit din spital, m-am dus să vizitez o galerie de artă. Și din momentul ăla am început să pictez. Am început să cunosc pictori profesioniști, pentru că vopselele de la fondul plastic se vindeau numai la pictorii profesioniști. Pe urma am făcut școala de artă la Cluj.

Pictură, grafică, olărit. Cum arată spațiul creativ al lui Cornel Vană?

Pictură, grafică, olărit, poezie, proză…Am făcut și o școală de jurnalism timp de trei ani. E o activitate frumoasă, o activitate care mă înnobilează. Acum patru ani am avut o expoziție la București, iar o doamnă a fost foarte interesată de o creație de-a mea. Atunci, printre alte discuții, mi-a povestit de ceramica de Turda. Mi-a vorbit cu atâta patos, încât următorul pas a fost să mă duc să fac și cursuri de ceramica. Deci a apărut o pasiune mai nouă. Ca să pot să stăpânesc această artă a olăritului m-am dus la Daniel Leș, în Maramureș, la Baia Sprie. Acum am atelierul meu, am roata mea, am tot ceea ce presupune a face munca aceasta, de creație. Eu mă joc și cu modelaj pe suprafața acestor obiecte de ceramică.

Să încercăm să descriem spațiul atelierului pentru cei care nu v-au călcat încă pragul.

Deci când a apărut și acestă pasiune mi-am zis că îmi trebuie și un spațiu afferent. Folosesc un beci vechi. Am o colecție de artă populară în acest spațiu, cu ceramică din aproape toate zonele țării noastre, icoane pe sticlă. E o atmosferă care te încântă și cu atât mai mult că este și o temperatură aproape constantă, nu există zi în care să nu-mi petrec cel puțin 3-4 ore în acest spațiu.

Cornel Vană, care sunt temele pe care le abordați cu precădere?

Eu am avut mai multe teme în creația mea artistică, mai ales în pictură. Am început cu „Parabola Fiului Risipitor”. O altă temă care mi-a plăcut foarte mult a fost „Centurionul din Capernaum”. Acum patru ani am început această temă. Aceasta este o temă religioasă, iar următoarea expoziție, care o să fie la Târgu Jiu, se numește „Pictura ca o rugăciune”. Și ca să dezvolt această temă, prezintă animalele - capre, oi, văcuțe, care sunt într-un spațiu de cult. Participă și ele efectiv la Înălțarea Domnului și la mântuirea lumii.

Cum v-ați descrie ca artist vizual?

M-am născut țăran, am rămas țăran și vreau în continuare să dezbat aceste probleme grave și destul de serioase, pe care le aveau și strămoșii noștri.

Cornel Vană, cum ați caracteriza, din punct de vedere cultural, din punct de vedere plastic, zona în care trăiți și creați?

Turda este un oraș care se dezvoltă uimitor în ultimii 10 ani. Trebuie să laud iscusința primarului Cristian Matei. Anul acesta, cred că în septembrie, se va deschide un centru cultural care este fantastic, foarte bine restaurat, una dintre cele mai vechi clădiri ale orașului. Cred că este investiția cea mai serioasă care s-a făcut – refacerea fostei Judecătorii de dinainte de Revoluție. Turda are foarte mulți artiști și eu cred că este pe drumul cel bun. Avem și o galerie care poartă numele unui artist local, Valer Suciu, o galerie încântătoare, în care se întâmplă evenimente destul de frecvent.

Cât de atrași mai sunt oamenii de artele frumoase în această zonă?

Eu cred că oamenii de artă sunt atrași, dar din păcate nu reușim să facem noi iubitori de artă. Sunt atâtea lucruri și direcții în care oamenii sunt atrași, dar bine că mai sunt iubitori de artă. Cred că este important pe aceștia să-i ținem aproape.

Unde apare zona de confort a artistului Cornel Vana? În liniștea atelierului, la întâlnirile cu colegii din taberele de artă sau la dinamismul vernisajelor?

Să știți că la Cornel Vană nu prea este zona de confort. Cu cât confortul este mai mare, cu atât devenim mai neispititori. Eu vreau să fiu un personaj care ispitește tot timpul. În aprilie o să am expoziția la Târgu Jiu, la Muzeul Național al Gorjului, iar în iunie o să fiu la Muzeul Țăranului Român, în sala Irina Nicolau. Pe urmă încep taberele, nelipsite în perioada verii, mai ales cele din zona Maramureșului, care pentru mine sunt un răsfăț. Mă duc să pictez în Maramureș. Am foarte multe subiecte cu această tema începând de la sărbătorile lor tradiționale, până la muncile de zi cu zi.

Care au fost cele mai importante etape ale devenirii artistului Cornel Vană?

Nu știu. Știu doar că este ca și acea „privighetoare care cântă dintr-o năvalnică pornire”, cum spunea Blaga. Pur și simplu eu am pictat pentru că așa am simțit nevoia. Tot timpul am vrut să mă exprim cât mai interesant și mai frumos. Contactul cu muzeele, cu galeriile îți dau un inbold, îți dau idei și pot spune și eu că opera de artă se naște din opere de artă. Trebuie să ai niște motivații artistice. Nu știu dacă sunt pe drumul cel mai bun, dar sunt sigur pe drumul sincerității. Mă bucur că pe zi ce trece văd că lumea este tot mai interesată de ceea ce fac eu.

Care credeți că este viitorul artelor vizuale?

Dacă au dăinuit atâtea sute de ani, cred că pot să mai dăinuie câteva sute de ani, dacă lumea asta se va îndrepta și va merge și pe partea creștină și nu numai pe partea materială.

Ce alte pasiuni are omul Cornel Vana?

Am o căsuță la munte, unde doar sculptez și deja am un muzeu în aer liber. Am o colecție de artă populară, am o colecție de costume populare din aproape toate zonele României. Cu drag, întotdeauna le îmbrac. Sunt pasiuni mărunte, dar care pentru mine sunt foarte importante.

CONCURS

Premiul a fost câștigat de doamna Theodora Popescu din localitatea Chiajna, județul Ilfov.