Idei în nocturnă – 15 iulie 2021 – Autopsii medico-istorice: Societate, consimțământ și medicina legală
15 July 2021
Născut în Romania – 19 iulie 2021 – În 2021, în România absolvă 2 – doi! – specialiști în psihiatrie pediatrică. Doar doi, la nivelul întregii țări! Este o criză acută de specialiști!
19 July 2021

PORTRET: Nicolae Paulescu – eminent om de ştiinţă, descoperitorul insulinei

Luni, 19 iulie, se împlinesc 90 de ani de la moartea lui Nicolae C. Paulescu, eminent om de ştiinţă, medic, fiziolog şi profesor, cunoscut pentru cercetările sale care au dus la descoperirea extractului pancreatic – pancreina – denumită mai târziu insulină şi a acţiunii acesteia în caz de diabet.

 

* * * * *

 

Nicolae Constantin Paulescu s-a născut la 8 noiembrie 1869 în București, în mahalaua Răzvan de pe Calea Moșilor nr. 69, părinții săi fiind Costache Paulescu, de profesie negustor și Maria Paulescu (născută Dancovici).

Paulescu urmează clasele elementare la „Școala primară de băieți nr. 1, iar între anii 1880-1888, parcurge clasele „Gimnaziului Mihai Bravul” (actualul Liceu „Mihai Viteazul). Paulescu se remarcă în anii de liceu prin pasiunea sa pentru științele naturale, pentru fizică și chimie, precum și pentru limbile străine, clasice și moderne.

Nicolae Paulescu va studia medicina la Paris, din anul 1888, iar în anul 1897 obţine titlul de Doctor în Medicină cu teza „Recherches sur la structure de la rate”/”Cercetări asupra structurii splinei”.

Între anii 1891-1894, va lucra ca extern la spitalul parizian „Hôtel-Dieu”, sub îndrumarea profesorului Étienne Lancereaux, ilustru clinician și anatomo-patolog, iar în următorii trei ani, ca medic secundar la spitalul Notre Dame du Perpétuel-Secours, fiind adjunct al profesorului Lancereaux și secretar de redacție al revistei Journal de Médecine Interne.

În anii 1897-1898 a urmat și cursurile de chimie biologică și fiziologie generală la Facultatea de Științe din Paris, obținând în 1899 titlul de Doctor în Științe cu lucrările „Cercetări experimentale asupra modificărilor ritmului mișcărilor respiratorii și cardiace sub influența diverselor poziții ale corpului” și „Cauzele determinante și mecanismul morții rapide consecutivă trecerii de la poziția orizontală la cea verticală”.

În anul 1901, obține la Universitatea din Paris, al doilea doctorat în științe cu teza „Étude comparative de l’action des chlorures alcalines sur la matière vivante”/”Studiu comparativ asupra acțiunii clorurilor alcaline asupra materiei vii”.

Reîntors în ţară, Nicolae Paulescu a fost numit profesor la Catedra de Fiziologie a Facultăţii de Medicină din Bucureşti, pe care a condus-o timp de 31 de ani, din anul 1900 până în 1931. Este, de asemenea, director al Clinicii de Medicină internă de la spitalul St. Vincent de Paul din București.

În anul 1902 își deschide cursul de Fiziologie cu prelegerea „Generația spontanee și darwinismul în fața metodei experimentale” iar în 1905 ține trei lecții faimoase („Finalitatea în biologie”, „Materialismul”, „Suflet și Dumnezeu”) ce vor alcătui volumul „Noțiunile „suflet” și „Dumnezeu” în fiziologie”, publicat în același an și reeditat în anii 1944 și 1999. Concepțiile sale antidarwiniene vor determina o aprigă polemică cu Nicolae Leon și Dimitrie Voinov în paginile revistelor „Convorbiri literare” și „Spitalul”.

A publicat, împreună cu dr. Etienne Lancereaux, ”Traite de medecine” (4 volume, 1903-1930).

Cercetările sale acoperă o arie vastă a fiziologiei: mecanismele producerii febrei şi combaterea ei, coagularea sângelui hepatic, structura splinei, moartea subită, fiziologia glandei hipofize.

În anul 1906, a brevetat o metodă originală de extirpare a hipofizei la câine, aplicată ulterior cu succes şi în chirurgia hipofizei la om.

Dintre studiile sale amintim: ”Recherches sur la coagulabilite du sang hepatique”, 1897; ”Etude sur le mecanisme de la mort subite”, 1899; ”L’hypophyse du cerveau. Physiologie – recherches experimentales”, 1908.

Profesorul Paulescu avea să îşi lege renumele, pentru totdeauna, de descoperirea, în urma unor investigaţii sistematice asupra metabolismului glicogenului, a tratamentului de bază al diabetului.

Astfel, la 23 iulie 1921 a reuşit să obţină un extract apos de pancreas, hormon denumit de el ”pancreină”, cu câteva luni înainte de descoperirea, de către Fr.G. Banting şi Ch.H. Best, a insulinei, pentru care cei doi cercetători canadieni au primit, în 1923, Premiul Nobel. Bazându-se pe o traducere incorectă a textului articolelor publicate, Banting și Best neagă influența rezultatelor la care ajunsese profesorul Paulescu și afirmă că deși Paulescu a demonstrat eficacitatea extrasului pancreatic în a reduce cantitatea zahărului sau a ureei din sânge a animalelor diabetice, el ar fi declarat că injecțiile nu ar avea efect.

Invenţia lui Paulescu a fost înregistrată, la 10 aprilie 1922, la Oficiul Român de Brevete, sub titlul ”Pancreina şi procedeul fabricaţiei ei” (brevetul nr. 8322).

În 1922, a inventat şi primul procedeu de obţinere a hormonului antidiabetic din pancreas.

Rezultatele cercetărilor sale le-a publicat în ”Archives Internationales de Physiologie” (”Recherches sur le role du pancreas dans l’assimilation nutritive”, 1921), precum şi într-o serie de lucrări, între care: ”Divers procede pour introduire l’ extrait pancreatique dans l’organisme du’n animal diabetique” (1923) şi ”Traitement du diabete” (1924).

A mai publicat numeroase cărţi şi studii, apărute în prestigioase reviste ştiinţifice româneşti şi străine: ”Tratamentul febrei” (1916); ”Traite de physiologie medicale” (3 vol. 1919-1923).

Marele savant Nicolae Paulescu a murit la 19 iulie 1931, la Bucureşti, la vârsta de 61 de ani, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu.

În anul 1969, răspunzând campaniei internaționale inițiată de fiziologul scoțian Ian Murray, profesorul A.W.K. Tiselius, vicepreședinte al Fundației Nobel, va recunoaște meritele lui Nicolae Paulescu în descoperirea tratamentului antidiabetic, exprimându-și speranța că „opera de pionerat” a lui Paulescu va fi elogiată cum se cuvine de forurile științifice internaționale.

În anul 1976, în volumul „The Priority of N.C. Paulescu in the Discovery of Insulin”, profesorul Ioan Pavel a prezentat documente incontestabile care atestă meritele lui Nicolae Paulescu.

La 13 noiembrie 1990, pentru meritele sale deosebite, profesorul Paulescu a fost ales membru titular post-mortem al Academiei Române.

La 11 martie 1993, Institutul Naţional de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice ”Prof. Dr. N. Paulescu”, aşa cum se numeşte astăzi, a fost creat prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 273.

 

RADOR: Razvan Moceanu