Idei în nocturnă. Pagini de Istorie - Auschwitz, locul răului absolut

Am vizitat Auschwitz-ul cu câțiva ani în urmă și cred că ar trebui cu toții să o facem măcar o dată în viață. Pentru mine efectul a fost copleșitor. Încă înainte de a pătrunde în lagăr am simțit o emoție greu de descris. Sentimentele care se învălmășeau erau de tristețe și revoltă. Am fost asaltat de vechi și noi lecturi despre Germania lui Hitler, despre suferință și speranță, despre răutate, orbire, despre victime și călăi, despre răul absolut. Auschwitz-ul este locul în care răul se arată în toată hidoșenia lui și nu pare a fi deloc…banal. Cu siguranță cartea care m-a marcat încă din copilărie a fost jurnalul unei fetițe de 13 ani care se caracteriza astfel:

“Nu sunt bogată în bani sau bunuri materiale, nu sunt frumoasă, inteligentă, superdotată, dar sunt și voi fi fericită! Am o fire veselă, iubesc oamenii, nu sunt suspicioasă și vreau să-i văd pe toți fericiți odată cu mine.” Annei Frank i-a fost refuzată fericirea. Cuvintele ei de copil acuză, cu ingenuitatea vârstei, teroarea și frica, dezlănțuite de oameni care abdicaseră de la condiția lor.

Vom vorbi în emisiunea din această seară despre Auschwitz, despre sistemul concentrațional nazist, despre victime și despre cei care au imaginat iadul terestru, despre cei care l-au materializat.

S-au împlinit pe 27 ianuarie 80 de ani de la eliberarea Auschwitz-ului de către trupele sovietice. Au mai găsit doar aproximativ 7000 de deținuți. Alte zeci de mii au fost evacuați în ultima clipă pornind pe ceea ce s-a numit ,,marșul morții”. Avea să se afle mai târziu că numai în acest complex de lagăre au fost uciși sistematic peste 1,1 milioane de oameni dintre care peste 90% au fost evrei.

Cum a fost posibilă o asemenea oroare? Aflăm chiar din autobiografia scrisă în detenție de cel mai longeviv comandant al lagărului, Rudolf Höss. „Cele două mari crematorii, I și II, au fost ridicate în iarna 1942-1943 și inaugurate în primăvara lui 1943. Existau cinci cuptoare cu trei retorte care puteau incinera aproximativ 2000 de cadavre în mai puțin de 24 de ore...aveau în subteran camere pentru dezbrăcare și gazare în care aerul putea fi complet schimbat. Cadavrele erau urcate în cuptoarele de la etaj cu liftul. Camerele de gazare aveau capacitatea de aproximativ 3000 de oameni, dar nu s-a atins niciodată capacitatea maximă deoarece niciun transport nu era atât de numeros...Cele două crematorii mai mici, III și IV, puteau incinera după calculele făcute de firma de construcții Topf din Erfurt, 1500 de cadavre în 24 de ore...Cel mai mare număr de oameni gazați și incinerați în 24 de ore a fost de peste 9000. Această cifră a fost atinsă în vara anului 1944 în timpul acțiunii din Ungaria.”

Același ofițer SS, condamnat la moarte și la executat de la 2 aprilie 1947, chiar în incinta lagărului pe care l-a condus, ne dă și o imagine a dramei și neomeniei: „S-a întâmplat odată ca doi copii mici să fie atât de absorbiți de joc încât nu voiau să o lase pe mama lor să îi ia de acolo...N-am să uit niciodată privirea rugătoare din ochii mamei care își dădea fără îndoială seama ce îi aștepta. Ceilalți erau deja în camera de gazare și deveneau neliniștiți, așa că trebuia să fac ceva. Am făcut un semn din cap tânărului subofițer de serviciu, iar acesta a luat în brațe copiii care se zbăteau și țipau și i-a dus în camera de gazare, însoțit de mama care plângea de ți se rupea inima să o vezi. Îmi era atât de milă încât îmi doream să dispar de pe fața pământului: însă nu aveam voie să arăt nici cea mai mică urmă de emoție.”

„Un bătrân care trecea pe lângă mine mi-a șuierat:

-Germania va plăti un preț mare pentru acest masacru al evreilor.

Ochii îi ardeau de ură în timp ce spunea aceste cuvinte. Însă a intrat cu calm în camera de gazare, fără să se preocupe de ceilalți.”

Cum au fost posibile asemenea atrocități? Vom vorbi despre fapte, dar și despre ideologia nazistă despre modul în care ea a sedus într-o asemenea măsură poporul german. Să spunem doar că Hitler s-a dovedit a fi pe parcursul întregii sale cariere politice un maestru al propagandei, al manipulării, al disimulării adevăratelor intenții, al transformării minciunii în produs vandabil pe piața externă și mai ales internă. Găsim teoretizarea în cartea sa de căpătâi, Mein Kampf în care ne oferă rețeta sa de succes. „Propaganda nu trebuie să se adreseze decât masei. Ea trebuie să-și ajusteze nivelul intelectual la capacitatea de absorbție a celor mai limitați...trebuie să se limiteze la un număr mic de subiecte și să le repete constant. Repetiția, aici, la fel ca în alte domenii, este prima și cea mai importantă condiție a succesului.”

Suntem astăzi la adăpost de astfel de manipulări? Riscăm oare să retrăim un astfel de succes? Vom încerca, de asemenea, să formulăm răspunsuri pe parcursul celor 50 de minute ale emisiunii.

Realizator, Dan Manolache.